Umilinta la care Traian Basescu a marturisit ca a fost supus ca presedinte este fireasca pentru un impostor care s-a dat repede in vileag, pentru un mascarici cocotat pe tronul prezidential, strambandu-se la lume. Grav nu este ca a fost umilit sau ca a umilit, la randu-i, cu dobanda, ci ca, in pofida demascarii lui ca farsor, circul guvernarii sale continua.
Cand orice tumba a sa este imediat analizata de presa, cand fiecare gogomanie pe care o spune e desfacuta-n paispe, comedia devine delir colectiv, poporul meritandu-si saltimbancul. In timp ce norodul s-a prins ca Basescu este o hahalera travestita in costum de presedinte, el continua sa creada in propria-i cacealma, spunandu-si grav siesi 'presedintele'. A ramas printre putinii romani care vorbesc serios adresandu-i-se lui Traian Basescu cu apelativul de 'presedinte'. Mai mult, deunazi a supralicitat, afirmand ca 'un presedinte nu poate sa abdice'. A incurcat termenii (presedintii isi dau demisia, regii abdica) ca urmare a incuscririi cu printul Paul, alt surogat. Impreuna, Basescu si subalternii Paul si consoarta, desprinsi parca dintr-un tablou cu familia Adams, desavarsesc mascarada.
Relatia popor-presedinte este una de reciprocitate. Daca poporul primeste mascari, ii ofera presedintelui mascari. Daca poporul primeste rautate, rautate ii va intoarce. Acest schimb continuu a creat un flux al raului care pare de neoprit. Basescu se hraneste din suduiala romanului si intoarce natiunii toate nemerniciile de care e capabil. Transferul mutual de energii negative intretine starea generala de rau din corpul tarii. Reprocitatea ostilitatii sub toate formele ei – rivalitati, lupta ambitiilor si intereselor, prefacatorii si intrigi, resentimente, violente si jafuri – odata epuizata, lasa loc indiferentei. Motorul e mereu mai ambalat, suprasaturand cu rautate, cu minciuni si furaciuni, dar lehamitea instaurata a transformat marea majoritate a romanilor intr-o populatie inerta.
Traim sub domnia prefacatoriei, a minciunii si a poftei, a urii si a violentei, a luptei tuturor impotriva tuturor, domolita doar de formarea de clanuri in afara carora individul nu mai poate supravietui in jungla 'modernitatii' impuse de Traian Basescu unui stat luat in captivitate. Iesirea din meschinaria reciprocitatii se poate face, daca nu-i mai raspundem cu aceeasi moneda, suspendand legea talionului. Rasplatind raul cu binele, se rastoarna starea lucrurilor, se intrerupe cercul vicios. Secand izvorul de rautate din afara sa, Traian Basescu se va adapa doar la cel dinauntrul sau. Lipsindu-l de forta raului cu care il investim zilnic si care da combustibil si masinariei sale de putere, va deveni un simplu imbatranit in rele. Atat.
Un popor crestin are calea sa se salveze: 'Iubiti pe vrajmasii vostri, binecuvantati pe cei ce va blestema, faceti bine celor ce va urasc si rugati-va pentru cei ce va asupresc si va prigonesc...' (Mat. 5, 44).