Jacek Kuron si spiritul solidaritatii

Comparabil ca influenta cu Vaclav Havel si Andrei Saharov, Jacek Kuron a fost un om politic vizionar si principalul strateg al revolutiei democratice din Polonia

La data de 17 iunie s-a stins din viata, la 70 de ani, Jacek Kuron, mentorul lui Adam Michnik si al atator alti militanti ai societatii civile poloneze, inspiratorul Solidaritatii (sindicatul liber, autoguvernat, infiintat in vara lui 1980), ganditor moral si om politic al carui nume a devenit identic cu cea mai frumoasa traditie a rezistentei impotriva totalitarismului. Pentru Europa de Est si Centrala, aceasta pierdere are semnificatii ce depasesc simplul plan simbolic: Kuron a fost arhitectul strategiilor dezvoltate in perioada 1956-1989 ce aveau sa contribuie, in cele din urma, la prabusirea sistemului comunist, mai intai in Polonia, apoi in intreaga zona. Fireste, nu singur, insa nimeni nu-i poate contesta originalitatea de gandire si extraordinarul simt strategic. Noul evolutionism preconizat de Michnik isi afla radacinile in conceptia gradualista a lui Kuron. Sa spun ca l-am cunoscut personal - am fost in vizita la el acasa, impreuna cu sotia mea, Mary, si cu Adam Michnik, in 1993. Personalitate fascinanta, in acel moment, ministrul Muncii si cel mai popular politician polonez, Kuron continua sa locuiasca intr-un apartament de bloc muncitoresc. Ca si in perioada persecutarii sale, refuza sa incuie usa apartamentului, o invitatie pentru oricine ar dori sa-l intalneasca, sa-i vorbeasca, sa-i ceara un sfat ori sa bea cu el o ceasca de ceai (trecuse timpul cand disidentii combinau intalnirile clandestine cu consumul intaritor al bauturii nationale…).

L-am revazut apoi, in 1995, la o conferinta in Florida, unde venise impreuna cu prietenul sau, celebrul militant-muncitor Zbigniew Bujak. Erau amandoi afabili, dispusi sa discute, fara inhibitii ideologice, toate framantarile epocii postcomuniste. Ne-am reintalnit cu diverse alte prilejuri, inclusiv cand a venit la Washington, unde a primit premiul Fundatiei Nationale pentru Democratie. A jucat un rol esential in formarea propriei mele viziuni despre comunism, anticomunism si postcomunism. Biografia lui Jacek Kuron se suprapune cu aceea a Poloniei ultimilor cincizeci de ani. Format ca pedagog, a crezut initial utopia marxista. Dupa moartea lui Stalin, sub influenta ideilor celui ce avea sa-i devina prieten apropiat, Leszek Kolakowski, Kuron a rupt cu aparatul comunist si si-a creat propriul sau cerc de tineri discipoli. In 1964, asistent universitar fiind, trimite, impreuna cu istoricul Karol Modzelewski, o scrisoare deschisa Comitetului Central al Partidului Muncitoresc Unit Polonez, denuntand degenerarea birocratica a ceea ce se pretindea a fi "statul muncitorilor". Urmarea a fost arestarea celor doi critici ai socialismului politienesc. In total, de-a lungul anilor, Kuron a petrecut aproape zece ani in inchisoare. "Scrisoarea deschisa" a intrat alaturi de cartea lui Milovan Djilas, Noua clasa, in analele rezistentei antitotalitare, drept un document remarcabil prin curaj moral si refuz al minciunilor oficiale.

In martie 1968, Kuron este unul dintre organizatorii miscarii studentesti de la Universitatea din Varsovia. Din nou arestat, iarasi eliberat, Kuron a fost unul dintre fondatorii, in 1976, ai Comitetului de Ajutorare a Muncitorilor (KOR), acea bresa strategica al carei rezultat se va vedea in 1980. Pentru prima data, iata, actiunea disidenta crease un canal de comunicare si sustinere reciproca intre muncitori si intelectualii critici. Tot in acei ani, Kuron accentueaza importanta constructiei retelelor de rezistenta nonviolenta, respectiv a ceea ce avea sa devina societatea civila ca forma de opozitie in raport cu statul comunist. Cum marturisea recent Lech Walesa: "Fara el, evenimentele din august 1980 ar fi fost imposibile". Arestat in decembrie 1981, Kuron a fost printre ultimii 11 detinuti eliberati in august 1984. Dupa aceea, a fost mereu prezent la marsuri si demonstratii, iar in 1989 a participat, din nou alaturi de Walesa, Michnik, Tadeusz Mazowiecki si Bronislaw Geremek, la negocierile cu liderii comunisti ce aveau sa intre in istorie sub numele de masa rotunda poloneza. Nu putini au fost cei care i-au criticat pe Kuron si pe amicii sai politici ca au acceptat compromisul cu comunistii. In realitate, strategia Solidaritatii era menita sa permita o tranzitie procedurala, fara explozii sangeroase, spre o societate autoorganizata. Intr-un eseu pe care l-am inclus in volumul pe care l-am editat despre revolutiile din 1989 (Revolutiile din 1989. Intre trecut si viitor, editie romaneasca, Polirom, 1999), Kuron oferea urmatorul raspuns, lucid si responsabil, unor asemenea reprosuri: "Drumul spre democratie trebuie sa fie un proces de evolutie treptata, o constructie graduala a institutiilor democratice. (…) Daca este sa avem o revolutie cu adevarat democratica, ea trebuie realizata printr-un proces gradual". Sper sa revin curand asupra acestor teme intr-un eseu mai lung in Romania Literara dedicat mostenirii lui Jacek Kuron.