Zilele astea mă delectez – când am timp – cu ştirile despre Autostrada Soarelui. Mai bine zis cu ştirile despre cei 14 kilometri din autostradă care nu fost terminaţi pentru că n-au fost începuţi. Şi nu se ştie nici când vor începe lucrările acolo dar, oricum, mai devreme de 2014 nu se vor termina, după cum susţin experţii. În fond nici nu e rău, ar fi cam la zece ani distanţă de la momentul când s-au terminat lucrările la ceilalţi o sută şi ceva de kilometri, atunci, pe vremea guvernului Năstase şi în plin „sistem ticăloşit”.
Toată situaţia asta îngrozitoare e, desigur, din vina mea. Pentru că aş fi putut să termin tot sau să nu încep nimic. Dar aşa, am lăsat guvernărilor următoare toată povara asta pe cap, adică şase ani în care n-au putut construi 14 kilometri.
Multe lucruri care se întâmplă azi îşi au rădăcinile în perioada guvernării Năstase şi, deci, răspunderea îmi revine. De pildă aderarea la Uniunea Europeană, negociată atunci, capitol cu capitol, până la final. Dacă nu terminam negocierile, România nu intra în UE şi Traian Băsescu nu se mai consuma, public, că nu absorbim fonduri europene. Şi nu ne mai controlau şi monitorizau cei de la Bruxelles – pe justiţie, pe vămi, pe competiţie.
Practic, cam tot ce se întâmplă în această perioadă conduce la concluzia că guvernul Năstase e de vină pentru tot ce s-a întâmplat rău după 2005.
Se prăbuşeşte economia? Scad salariile? Ies oamenii în stradă? Preţurile alimentelor o iau razna? Apare imediat un pedelist sfătos şi ridică degetul: Să ne amintim de perioada Năstase! Să nu repetăm greşelile! Să nu ajungem iar acolo! (Adică – v-aţi prins – la scăderea inflaţiei şi la creştere economică de opt la sută).
În vămi sunt ridicaţi vameşii cu camionul şi cu elicopterul Smurd pentru fapte de corupţie? Cu siguranţă sunt vameşii lui Năstase. Pe acolo au trecut, fără îndoială, bideurile din Zambaccian. Dacă nu intram în NATO în timpul guvernării lui, ne păzeam altfel frontierele, nu ne lăsam pe tânjeală pentru că avem aliaţi să ne apere. Şi nu ne mai lua în răspăr Sarkozy cu problema romilor şi securizarea frontierei. În treacăt fie spus, am discutat şi rezolvat în bună măsură problemele legate de romi în 2003, chiar cu Sarkozy, pe vremea aceea ministru de Interne. Dar, vor spune analişti portocalii, de ce n-a rezolvat atunci Năstase şi problemele de acum? Oare nu din vina lui s-a amânat, zilele astea, vizita ministrului nostru de Externe la Paris?
Când scriu toate astea constat că o bună parte din guvernul Năstase mai e, de fapt, la putere, cu excepţia lui Năstase, evident. Nu dau liste cu nume şi nici nu discut acum traseele urmate de unul sau de altul, dar mulţi demnitari de atunci sunt demnitari şi acum, de partea actualei puteri. Inclusiv pentru că a fost o perioadă care a generat experienţa administrativă şi apariţia unei generaţii de administratori. Poate nu neapărat de caractere...
Pentru actuala putere, „guvernul Năstase” e o entitate obsesivă. De fapt, PDL a luat naştere demonizând aberant acea perioadă şi a guvernat chinuit şi inutil, cu privirea întoarsă mereu spre anii 2001-2004. Problemele nerezolvate în acei ani au rămas nerezolvate (vezi cei 14 kilometri din Dobrogea) dar au apărut probleme noi, „originale”, evident nerezolvate, la rândul lor. Dar pedelistul adevărat nu se sperie de atâta lucru. Iar dacă nu credeţi, întrebaţi-l pe Tom Galagher... El ştie că Năstase e de vină pentru toate astea şi ne-o va spune tot mai răspicat în anii care vin. Rămâne de văzut, însă, câţi îl vor mai asculta...