Jurnalistii de dincolo de conspiratie

Eu cred ca acesti jurnalisti au murit fiindca au practicat un jurnalism onest. Cred ca au murit fiindca au ales sa fie independenti si sa spuna adevarul.

"Cum sa ne aparam? Cum sa ne protejam daca cei despre care scriem incearca sa ne faca rau?". Aceste intrebari mi-au fost puse la toate cursurile de jurnalism de investigatie pe care le-am tinut in regiunea balcanica, dar si in tari precum Azerbaidjan, Georgia sau Nepal, unde jurnalistii muncesc pe doi bani si pot oricand ajunge in pagina de decese a ziarului. Multi dintre acesti jurnalisti se gandesc la familiile lor, se gandesc la prietenii pe care i-ar putea expune pericolului si se intreaba daca merita sa isi asume riscul de a scrie un adevar care de multe ori ramane nebagat in seama pe vreun colt de hartie sau pe vreun website fara trafic. Si, totusi, multi aleg sa investigheze periculoase grupari de crima organizata sau sa dezvaluie afacerile murdare ale politicienilor ce si-au intors fata de la oameni. Aleg sa riste si sa munceasca cinstit, sperand ca scrierile lor sa faca putina lumina si sa ajute.

In urma cu vreo trei saptamani am fost la Viena la o intalnire organizata de catre Institutul pentru Stiinte Umane la care au participat fostii bursieri ai institutului. Intre acestia se numara si Anna Politkovskaya, jurnalista asasinata la Moscova in urma cu doua zile. Anna urma sa vorbeasca despre presiunile la care sunt supusi jurnalistii in Rusia lui Putin. Discursul Annei nu a avut insa loc, fiindca ea nu a reusit sa ajunga la Viena. A decis sa ramana la Moscova, fiindca lucra la un subiect important si organizatorii m-au rugat sa vorbesc in locul ei despre jurnalismul de investigatie din Balcani.

La sfarsitul lui 2004 ma aflam la Washington si la ceremonia decernarii premiilor Knight International pentru jurnalism am cunoscut familia indoliata a lui Paul Klebnikov, redactorul-sef al publicatiei Forbes Rusia, ucis tot la Moscova, in iulie 2004. Klebnikov a dezvaluit multe dintre secretele oligarhilor din umbra Kremlinului si a platit pentru asta.

In ambele situatii, dar si atunci cand am lucrat cu jurnalisti din Columbia, Ucraina sau chiar Bulgaria, m-am intrebat: de ce sunt jurnalistii din aceste tari atat de expusi? Este vorba doar despre sistemul criminal existent in aceste tari sau mai este si altceva la mijloc?

Eu cred ca acesti jurnalisti au murit fiindca au practicat un jurnalism onest. Cred ca au murit fiindca au ales sa fie independenti si sa spuna adevarul. Cred ca au fost ucisi fiindca nu au facut nici un compromis.

Stiti ce intrebari sunt adresate cel mai des jurnalistului roman de investigatie in momentul cand se intalneste cu cei despre care scrie? "Cine te-a pus sa scrii despre asta? Cine e in spatele tau?". Intrebari precum acestea arata ca jurnalistul roman este de multe ori privit ca o simpla unealta a unor grupuri de interese. E, in ochii multora, scribul care primeste dosarul de la patron, de la serviciile secrete si executa ordinul. In acest fel, ziaristul roman beneficiaza de o perversa forma de protectie. Ce rost ar avea sa-i faca cineva rau? Nu e vina lui ca scrie ceea ce scrie, intotdeauna se afla altcineva in spatele lui, cineva care trage sforile si conduce conspiratia.

Si jurnalistii cinstiti sunt prinsi in acest joc, munca lor fiind discreditata de masa de maculatura prezentata publicului drept jurnalism de investigatie. Situatia se reflecta si in tirajele in scadere si in comentariile acide ale cititorilor de pe forumurile publicatiilor romanesti. Conspiratia triumfa si articolele de investigatie cinstite isi mai gasesc cu greu locul in paginile ziarelor.

Cu toate acestea, jurnalistii de investigatie isi creeaza sisteme de protectie. S-au format in ultimii ani retele de investigatie precum "Global Investigative Journalism Network" din care fac parte jurnalisti din foarte multe regiuni ale Globului. Acestia schimba informatii si lucreaza impreuna pe subiecte transfrontaliere. In Columbia, anul trecut, cel mai bun articol de investigatie a vizat activitatile ilegale ale gruparilor paramilitare. Un subiect foarte riscant care a fost insa publicat in aceeasi zi, in 19 ziare, fara nici o semnatura, pentru ca asasinii sa nu aiba nici o tinta.

Nu exista, cred, un raspuns la intrebarile din debutul materialului. Cert este insa ca, dincolo de conspiratie, se afla, ca si in cazul Annei Politkovskaya, de multe ori teava unei arme.