Justiţia, ultima soluţie

Şi PD-L, şi Traian Băsescu se vor face mereu că nu înţeleg sursele nemulţumirilor din UE faţă de justiţia românească, pe care ei o păstoresc de cinci ani prin Monica Macovei şi Cătălin Predoiu. În Bundestag, de pildă, s-a vorbit clar despre lipsa de reforme din justiţia românească şi nu de faptul că nu am adopta, în pripă, cele mai importante coduri juridice. Numai că asta nu ajută electoral nici pe Băsescu şi nici partidul lui. Ei au nevoie de vechiul joc, simplu, cu criptocomunişti şi anticomunişti, cu corupţi şi imaculaţi.

Chiar în prima zi de campanie electorală, cineva din PD-L sau de deasupra lui s-a gândit să dea drumul din lesă "buldogului" Vasile Blaga la televiziuni. După luni bune de frustrări administrativ-politice, ministrul a atacat, furibund, pe toată lumea. Şi, în numele bunei-credinţe care face guvernările de coaliţie să funcţioneze, şi-a atacat, în primul rând, partenerii din PSD. A făcut liste cu miniştrii răi şi miniştrii buni, a ameninţat ferm, ne-a dat sfaturi privind conducerea partidului, a spus pe cine să dăm afară şi cum trebuie să fim ca să mai guvernăm alături de dânsul.

Astăzi, aş dori să comentez un pasaj mai puţin observat din convingerile domnului ministru. Într-o emisiune de televiziune de sâmbătă seara, dânsul a afirmat, cu seninătate, că adoptarea noilor coduri juridice este împiedicată în Parlament la presiunea unor oameni din PSD. Au fost nominalizate, generos, două persoane: Ion Iliescu şi Adrian Năstase.

S-a sugerat că aş face asta pentru că mă tem. Nu a fost prea clar din ce motiv. Tot în categoria celor care fac presiuni îm­po­triva codurilor, au mai fost trecute şi "vreo zece organizaţii nonguvernamentale", fără să fie clar dacă şi ele se tem şi din ce motiv. Una peste alta, domnul Blaga a deplâns nerespectarea termenului de 15 mai, când Parlamentul trebuia să finalizeze dezbaterea pe coduri şi a legat elegant toate astea cu ameninţările care ar veni dinspre Bundestag, unde s-ar fi cerut suspendarea finanţării europene pentru România, din cauza problemelor pe care le avem în justiţie.

Cred că aici sunt cel puţin două proble­me. În primul rând, domnul Blaga minte în privinţa atitudinii mele faţă de noile coduri. Nu numai că nu m-am opus adoptării lor rapide, dar, într-o recentă şedinţă a Birourilor Permanente reunite din Cameră şi Senat, am afirmat că eu "nu sunt de acord cu prelungirea termenului pentru comisii, pentru că preşedintele Traian Băsescu ne-a spus că aceste coduri sunt pregătite şi că ele trebuie doar aduse în Parlament de către Guvern prin asumarea răspunderii". Acest lucru l-a spus la 15 ianuarie 2009, iar eu am luat în serios acea declaraţie a preşedintelui (am exagerat puţin, v-aţi dat seama - n.b.) Apoi ne-a mai dat un ră­gaz, să ne jucăm cu codurile în Parlament până la 15 mai. "Deci, mi se pare nor­mal - am adăugat atunci - 15 mai fiind săp­tă­mâna următoare, constatând că ele nu au fost finalizate, Guvernul trebuie să le ia şi să le aducă prin asumarea răspunderii, pentru că înţeleg că nu conta foarte mult, de fapt, conţinutul lor sau, în orice caz, aveam garanţia preşedintelui că ele erau bine făcute, iar acţiunea parlamentarilor nu ar fi putut decât să strice aceste coduri. Acesta a fost sensul dis­cursului de la CSM al preşedintelui Traian Băsescu." Atitudinea mea clară împotriva oricărei "tărăgănări" a fost redată şi în presă, şi domnul Blaga avea posibilitatea să o afle. Poziţia mea rămâne constantă. Nu cred că pe Traian Băsescu îl interesează conţinutul Codurilor, din moment ce îl are la dispoziţie pe Daniel Morar. L-ar interesa, poate, ca UE să ne taie din fonduri şi el să dea vina pe corupţia din PSD de acum cinci-zece ani.

În al doilea rând, avem de-a face aici cu un joc mai amplu, care ne va desfăta pri­vi­rile şi auzul, probabil, pe tot parcursul anului. Şi PD-L, şi Traian Băsescu se vor face mereu că nu înţeleg sursele n­e­mul­ţu­mirilor din UE faţă de justiţia ro­mâ­nească, pe care ei o păstoresc de cinci ani prin Monica Macovei şi Cătălin Predoiu. În Bundestag, de pildă, s-a vorbit clar despre lipsa de reforme din justiţia ro­mâ­nească şi nu de faptul că nu am adopta, în pripă, cele mai importante coduri jur­i­di­ce. Numai că asta nu ajută electoral nici pe Băsescu şi nici partidul lui. Ei au ne­vo­ie de vechiul joc, simplu, cu criptocomunişti şi anticomunişti, cu corupţi şi ima­cu­laţi. De aceea, sunt sigur că vom vedea în săptămânile care vin alte anchete ale DNA, menite să arate lumii, în campanie electorală, că partidul imaculat veghează, iar cârmaciul său, din acest motiv, mai merită un mandat. Sau, merită, nu me­ri­tă, îi trebuie neapărat încă un mandat...