x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Editoriale Justitiarii Monicai Macovei

Justitiarii Monicai Macovei

de Ralu Filip    |    11 Dec 2006   •   00:00
Justitiarii Monicai Macovei

Cine crede ca presedintele Romaniei este sforarul din umbra al justitiei se insala. In primul rand, pentru ca nimeni, oricat de multa putere ar avea si oricat de mult si-ar dori, nu poate controla justitia in intregul ei. In al doilea rand, pentru ca dl Traian Basescu are doar dreptul de a semna decretele de numire in functii a persoanelor propuse de ministrul Justitiei. Intre cele doua drepturi, de semnatura si de a alege, ultimul, al doamnei Macovei, este mai puternic.

Exercitandu-si dreptul de a propune, ministrul Justitiei i-a impus la conducerea DNA pe dnii Daniel Morar si Mircea Zarie. Primul, sanctionat de Curtea Europeana a Drepturilor Omului (arestare abuziva). Al doilea, un executant al comenzilor politice in timpul guvernarii CDR, dupa cum sustine presa. Amandoi cu aviz negativ din partea CSM.

Ministrul Justitiei a impus-o si pe dna Laura Codruta Kovesi in functia de procuror general al Romaniei, desi nimic nu o recomanda pentru aceasta demnitate. Tot dna Macovei l-a repromovat si pe procurorul Doru Ioan Cristescu, alt personaj controversat din perioada guvernarii CDR.

Se poate observa cum, in ultimii doi ani, in justitie se refac vechile prietenii si grupuri, se redescopera colegii de facultate sau revin figurile indoielnice. Precum in vremea CDR, se trag unii pe altii in mai toate functiile de conducere, ca apoi sa se sustina si sa se apere reciproc.

In acest context, DNA si Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie incep sa semene tot mai mult. Sunt lipsite de transparenta. Nu organizeaza conferinte de presa pe caz, asa cum se intampla in Europa si SUA. Au o apetenta nestavilita pentru masura arestarii. Invinuitii si inculpatii sunt interogati ore in sir dupa ce in prealabil asteapta alte cateva ore in fata unor usi. Avocatii sunt tratati de pe pozitii de forta. Accesul la materialul probator este restrictionat si conditionat. Arestarile se dispun, de regula, la miezul noptii. Ambele institutii incurajeaza scurgerile controlate de informatii catre anumite publicatii si posturi tv, una dintre cele mai grave incalcari ale prezumtiei de nevinovatie. Prin acest procedeu, procurorii exercita si o puternica presiune asupra judecatorilor.

Sub conducerea dlui Morar, DNA l-a trimis in judecata pe dl Adrian Nastase, fost prim-ministru, pentru luare de mita si primire de foloase necuvenite. Nici in rechizitoriu, si nici in dosar nu exista o singura dovada a intelegerilor prealabile cu dna Irina Jianu si cu administratorul Eurografica. Mai mult, DNA uita sa precizeze ce act a indeplinit dl Nastase, in calitate de premier si de presedinte al PSD, in schimbul materialelor electorale. Si mai grav, DNA a refuzat sa tina cont de intelegerea intervenita intre proprietarul terenului si constructorul imobilului din Zambaccian in urma careia primul trebuia sa primeasca gratuit un apartament la cheie.

Sub conducerea dnei Kovesi, mai multe persoane sunt cercetate, unele fiind deja arestate, sub acuzatia de tradare si spionaj. Sursele judiciare au manipulat presa, punandu-i la dispozitie fragmente ale unor convorbiri telefonice. Lipsesc, ca de obicei, raspunsuri la intrebari fundamentale. De exemplu: cine sunt acele puteri sau organizatii straine (servicii secrete in sensul art. 155 si 157 c.pen.) ori agentii acestora carora le-au fost transmise secrete de stat, documente ori date; cum au periclitat siguranta nationala documentele si datele cu pricina; cine si ce a pierdut din cauza faptului ca unele dintre cele mai mari companii europene au castigat licitatii in Romania; in baza carei experiente profesionale pot procurorii Nastasiu si Cristescu sa faca diferenta intre bussines si tradare, intre lobby si spionaj; dar dna Kovesi? Si, ma rog, care a fost pretul tradarii? Justitiarii dnei Macovei nu raspund decat in fata Marii Adunari Nationale!
×
Subiecte în articol: editorial