Keep smiling!

Politicos dupa cum si cere fisa postului, presedintele CE, Jose Manuel Barroso, marturisea recent ca Leonard Orban va aduce in organismul european "sensibilitatea romaneasca". La ce s-o fi referit oare inaltul personaj politic?, ma intreb confuz, nestiind daca rostirea sa n-a fost decat o ironie fina. Ce fel de "sensibilitate" am putea exporta la Bruxelles? O "sensibilitate" pentru galceava? Sau pentru tradare? Ori pentru lipsa de caracter? Sau pentru nefinitudine? Ingrijorat, banuiesc, de escaladarea crizei "portocaliilor", dl. Barroso a simtit nevoia sa transmita un mesaj subtil autoritatilor de la Bucuresti si, diplomat, l-a comprimat intr-o vocabula plina de sensuri tainice. Un substantiv comun cu conotatii multiple, ce obliga clasa politica bucuresteana la reconsiderarea intregului comportament, nu numai in plan intern, ci si extern.

E frustrant sa observi atata lipsa de caracter in manifestarile (extrem de vocale!) ale politicienilor bastinasi. Caci, ce altceva snseamna declaratiile primilor oameni in stat din ultimele saptamani? Limbajul de gang a infestat Presedintia, Guvernul si Parlamentul, de unde s-a propagat usor si dezgustator in presa cu simpatii partinice. Starnit de mirosul de "sange pe pereti" si slobod la gura ca orice om al marii, presedintele Basescu a speriat iarasi "pescarusii" din vazduhul politic dambovitean cu verbul lui "neprezidential": "Mircea Geoana este manipulat de batranul edec Ion Iliescu. (...) Daca modifica legea, sunt in situatia de a pregati o lovitura de stat. Dl Ion Iliescu, altfel specialist in mineriade, vrea sa mai faca una, acum, la batranete".

Cat despre premier, aflat in "continua legatura cu domnul Geoana", cotrocenistul-sef si-a varsat mania in aceeasi nota agresiva: "Nu stiu cum Dumnezeu nu eram Lukasenko in campanie cand (...) si il luam pe scena si ii spuneam vino Caline, ai curaj Caline, vorbeste Caline, acolo nu eram Lukasenko". Cu un discurs imbasescizat, molicelul Calin a ripostat ca nicicand, imputandu-i adversarului sau transformarea presedintiei "intr-un fel de Golden Blitz" si anexarea, totodata, a Justitiei si serviciilor secrete, "lucrurile prefigurand tendinta de alunecare spre un regim de autoritate personala". Asa ca "Traian Basescu nu face decat sa culeaga ceea ce a semanat! Iata ca avem acum o scena politica croita dupa chipul si asemanarea lui, care impinge Romania in pragul unei isterii colective".

Si adevarat grait-a Calin, de vreme ce "platformistul" Radu F. Alexandru, altfel barbat "subtire", a luat chipul Basescului parandu-l pe fostul sau tovaras ideologic. Cica: "Eram doar noi doi, la Dinu acasa, si, siderat de luptele intestine din PNL, de o ferocitate greu de imaginat, l-am intrebat: «Ma, Dinule, de ce impingi tu oamenii astia, un Ludovic, un Crin, sa atace mereu partidul si nu-ti declari tu dorinta de a ajunge in fruntea PNL si de a-l controla, asa cum vad ca doresti sa faci?»". "Eu nu vreau sa ajung prim-ministru, i-ar fi raspuns vrajmasul Dinu, eu vreau insa ca, in fiecare dimineata, la ora 9:00, primul-ministru sa vina aici, la mine acasa, sa bem cafeaua impreuna si sa vedem ce avem de facut."

Alarmati de pierderea credibilitatii basesciene, in ajutorul idolului lor de la Cotroceni au sarit, cu bata inmuiata in cerneala urii, Grigore Cartianu, Horia Roman Patapievici, Mircea Cartarescu si Mircea Mihaies. Asadar, in viziunea primului, Iliescu este un "nemernic", Geoana, "sluga lui Iliescu", Vadim, "haznaua puturoasa", iar Voiculescu, "curva perfecta". Inspirat de penultima aparitie televistica a moralistului Gabriel Liiceanu, pentru Patapievici "anticomunistul" Basescu "este de departe cel mai bun, Ion Iliescu a fost un infractor si un politician malefic; Emil Constantinescu a fost un om bine intentionat, dar slab si inchipuit; abia Traian Basescu a imbratisat cauzele cele bune", bla-bla. Va sa zica, paleristii, cristoistii si "leptopistii bulbucati" contestatari sunt, in opinia "cruciatilor" oranj, slugoii nostalgiilor "ilegitime si criminale"! Niste elemente reactionare si dusmanoase, adicatelea! Asistam, indiscutabil, nu la "reinstalarea in exceptie", ci in, se pare, normalitatea dialogului urlat, umoral si revansard al perioadei feseniste. O intoarcere funesta in timp, cu politicieni pentru care onoarea si fidelitatea nu exista, si cu agitatori mediatici deplorabili, robi ai patimilor orbitoare. In lupta asta fara menajamente pentru "macelarie" (vorba liberalului Hasotti), reactia frusta a ministrului Blaga la "tampenia" lui Bodu e reconfortanta, barbateasca: "Punctual, daca mie imi facea aceste reprosuri Bodu, cred ca intai ii bateam si pe urma ii dadeam afara".

EPILOG:
Dupa un veac purpuriu agonizant si aproape doua decenii de tranzitie scremuta, romanii traiesc parca, pastrand proportiile nenorocirii, drama lui Johann Moritz, personajul tragic din romanul lui C. Virgil Gheorghiu, "Ora 25".
"Ce spune americanul?
A ordonat sa razi!
Moritz s-a uitat la ochelarii lui Traian Koruga, de pe masa. Il vedea pe Traian in ultimele lui clipe, cazut langa gard. Si iarasi kilometri nesfarsiti de sarma ghimpata care inconjurau lagarele... Picioarele taiate ale preotului Koruga si toate cate fusesera in cei treisprezece ani ii fulgerau prin minte.
S-a intors spre Suzana. S-a uitat la copilul cel mic si s-a incruntat. I-au dat lacrimile. Acum, cand i se poruncise sa rada, nu mai putea. Acum simtea ca izbucneste in hohote, ca o femeie. Mai mult nu putea. Nici un om n-ar fi putut mai mult.
Keep smiling!, a ordonat ofiterul, fixandu-l pe Moritz. Smiling! Smiling! Keep smiling!"