x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

L-am văzut pe Fidel Castro (XV)

0
Autor: Ion Cristoiu 22 Iul 2007 - 00:00
L-am văzut pe Fidel Castro (XV) afp photo/mediafax/


Jurnalul Naţional vă prezintă in premieră un capitol din volumul al doilea al cărţii "Lumea văzută de un romăn rupt in fund", care va apărea in curănd in librării. După "Prin Irakul lui Sadam Hussein", "La reeducare de către NATO", Ion Cristoiu revine cu "Prin Cuba lui Fidel Castro", urmarea unei călătorii la Havana in 2001, după prăbuşirea comunismului.

Jurnalul Naţional vă prezintă in premieră un capitol din volumul al doilea al cărţii "Lumea văzută de un romăn rupt in fund", care va apărea in curănd in librării. După "Prin Irakul lui Sadam Hussein", "La reeducare de către NATO", Ion Cristoiu revine cu "Prin Cuba lui Fidel Castro", urmarea unei călătorii la Havana in 2001, după prăbuşirea comunismului.

In recentul volum, "Biografie pe două voci", Fidel Castro ii dezvăluie lui Ignacio Ramonet că se bucură pe planetă de statutul unei vedete. Lumea se ingrămădeşte să-l vadă, să se pozeze cu el. I se cer autografe, jurnaliştii se bat să-i smulgă un interviu. Vizitele sale in străinătate, mai ales in America Latină, stărnesc un interes enorm. La prima sa deplasare in Venezuela (2-5 februarie 1989), după 30 de ani, televiziunile il urmăresc peste tot, pentru a pune măna pe exclusivităţi. Conferinţa de presă din 4 februarie 1989, de la Caracas, reuneşte 309 jurnalişti dintre care 128 din alte ţări decăt Venezuela.

O altă vizită spectaculoasă e cea din Brazilia, intre 15 şi 20 martie 1990. La intoarcerea in Cuba, pentru a povesti concetăţenilor ce-a făcut şi ce-a dres in acest voiaj, dar mai ales pentru a-i amuza cu păţanii năstruşnice, Fidel Castro participă la un talk-show cu jurnaliştii care l-au insoţit in Brazilia: Susana Lee, de la Granma, Pedro Martinez Pirez, de la Radio Havana, Alberto D. Perez, de la Radio Rebelde şi Francisco Villanueva, de la Televiziunea cubaneză.

Ţinind pănă dincolo de miezul nopţii de 24 martie 1990, talk-showul are şi un moderator: Julio Garcia Ruiz. Unul dintre subiectele abordate: interesul enorm al presei. Cum insuşi Castro dezvăluie, chiar inainte de sosirea sa in Brazilia, patru canale naţionale tv ii ceruseră interviuri.

INCURCĂTURĂ. Bătălia pentru a-i smulge exclusivităţi dă naştere şi la incurcături.

Uriaşa campanie media O Globo ii smulsese făgăduiala unui interviu cu mulţi ani inainte. Castro, după cum recunoaşte, uitase de asta. La Havana fiind, un tănăr reporter de la TV Manchete il abordează şi-i cere un interviu. La sosirea in Brazilia, Castro acordă un interviu companiei O Globo. Manchete se supără. Pănă la urmă, lucrurile se rezolvă. El Comandante dă interviul făgăduit. Expresie a interesului stărnit in media, Castro e invitat la prănz la sediul companiei O Globo chiar de preşedintele campaniei. In stilu-i bine cunoscut, de a istorisi cubanezilor şi amănunte pitoreşti, Castro dezvăluie că a măncat ceva uşor, "dar bine preparat" şi că au discutat de toate - "programul de muncă al preşedintelui O Globo, dacă face sau nu exerciţii fizice, ce fel de stil de viaţă preferă", excluzănd insă politica. Conştiinţa de vedetă mediatică ar fi, poate, una dintre explicaţiile lejerităţii lui Fidel Castro faţă de jurnalişti, nu numai cubanezi, ci şi străini.

FĂRĂ COMPLEXE. Castro nu vădeşte nici un complex. Răspunde chiar şi intrebărilor agresive, ii ia peste picior pe unii, ii intrerupe pe alţii. Familiaritatea e nota dominantă a intălnirilor sale cu presa. Vizita in Venezuela, prima din 1959, se desfăşoară intr-o atmosferă tumultoasă, provocată de acţiunile unor grupări ostile regimului castrist. Interesul presei e insă enorm. La 4 februarie 1989, Venezoealana de Television, Canal 8, transmite in direct intălnirea lui Castro cu intelectualii şi artiştii venezueleni de la Eurobuilding Hotel din Caracas.

Moderatorul debutează cu o glumă: "Domnul din dreapta mea doreşte să vorbească". Fidel Castro intră imediat in joc: "El spune că n-am nevoie de a fi introdus. Dacă aşa m-a introdus, ar fi fost mult mai bine să nu mă fi introdus deloc (răde). El a vrut să spună că sunt o personalitate a secolului şi multe alte asemenea lucruri. Iată in ce belea m-aţi vărăt!". Vine şi deja binecunoscuta chestie cu microfonul care nu merge: "Aş dori să spun că... (asistenţa se plănge că nu-l poate auzi). Nu mă puteţi auzi? Pe tine cum de te pot auzi? (pe moderator - n.n.). Mă auziţi acum? E o conspiraţie a microfoanelor aici...". Pe parcursul reuniunii, chestiunea microfonului se iveşte din nou. şi din nou, Castro se manifestă: "Nu eram ingrijorat de problemele securităţii, pentru că... nu mă auziţi? (asistenţa răspunde: Nu!) Ce să fac? Să mănănc microfonul? N-aţi auzit ce-am spus mai inainte? (asistenţa răspunde: Da!) N-aş fi capabil să-mi amintesc ce-am spus deja. (răde)". El Comandante en Jefe a venit la intălnire cu căteva minute intărziere. E un bun prilej de a crea un moment de comunicare publică inteligentă: "Aş dori să-mi cer scuze pentru că am intărziat căteva minute, dar mi-am luat libertatea de a face ceva care e foarte neobişnuit in această călătorie: am imbucat ceva de prănz. (răde).

M-am găndit că voi sta doar căteva minute, pentru că vor fi doar căteva interviuri. Pănă acum, in mod obişnuit, toţi au intărziat (răde). Ieri m-am intălnit cu oamenii de afaceri. Nici unul dintre ei n-a venit la timp, aşa că a trebuit să-i aştept. Mai tărziu, m-am intălnit cu oamenii de stănga (răde) şi a trebuit să-i aştept. Şi mi-am spus: dacă oamenii de afaceri şi oamenii de stănga au procedat aşa, ce să mă aştept atunci de la intelectuali şi artişti (răde). Şi s-a intămplat că voi aţi venit la timp! (aplauze)".

ASALTAT DE TELEVIZIUNI. Angel Maria Luna, de la Canal 10, din Uruguay, ii ia un interviu in martie 1987, reprodus in săptămănalul El Popular. După o introducere menită a ne dezvălui căt de dificil e să obţii un interviu de la Fidel Castro (nu de alta, dar e foarte ocupat!), reporterul o ia de-a dreptul:

" - Domnule, cum vreţi să vă spun? Comandante? Preşedinte? Doctore?"

Răspunde Castro:

"Spune-mi, Fidel, exact cum imi spun toţi, corect?"

Un model de dialog liber, fără complexe il găsim in interviul luat de jurnalista Maria Gabriela pentru emisiunea Faţă-n faţă de la Bandeirantes Television din Sao Paulo, Brazilia, la 15 martie 1990. Fidel Castro se află in Brazilia intre 15 şi 20 martie 1990, cu prilejul investirii noului preşedinte al ţării, Fernando Collor de Mello. Perestroika, prăbuşirea comunismului in Est, il fac să fie mult mai deschis faţă de ţările Americii Latine. Răspunde acum tuturor invitaţiilor de a participa la ceremonii de investitură şi, cu fiecare vizită, işi verifică popularitatea. Prezenţa sa in Brazilia stărneşte un interes enorm din partea presei, a televiziunii indeosebi. Interviurile date posturilor din Brazilia sunt difuzate ulterior şi in Cuba.

Astfel, interviul luat de Maria Gabriela e urmărit de cubanezi in seara zilei de 26 martie 1990 la Televiziunea cubaneză. Am ţinut să precizăm asta pentru a nu se inţelege că familiaritatea lui Castro e un produs exclusiv de export. Cănd acordă interviul, mai ales cănd acceptă ca el să fie reprodus de Televiziunea cubaneză, El Lider Maximo ştie că va fi urmărit şi de concetăţenii săi.

JOCURI. Graţie familiarităţii, dar şi inteligenţei politice, Fidel Castro intră in jocurile propuse de jurnalistă, autoarea unuia dintre cele mai interesante dialoguri cu El Lider Maximo. Spre finele dialogului, Maria Gabriela apelează la un mijloc folosit din cănd in cănd de autorii de interviuri: "Acum să ne jucăm de-a asocierea cu un cuvănt. Eu voi spune un subiect şi dumneavoastră veţi răspunde cu o frază sau un cuvănt". "Castro (intrerupănd-o): Un cuvănt sau o frază? Astea sunt regulile jocului? La sfărşit voi ieşi in pierdere. (Maria Gabriela chicoteşte). M-aţi ingrijorat cu jocul ăsta". Pe lăngă cuvinte precum Cuba, Brazilia, Revoluţie, SUA, URSS, Religie, cerănd răspunsuri mai mult sau mai puţin politice, reporteriţa avansează şi cuvinte care trimit la viaţa personală:

"Maria Gabriela: O carte?

Castro: Opera lui Jose Marti, «Război şi pace», de asemenea.

Maria Gabriela (intrerupăndu-l): Tolstoi.

Castro: Ori «Un veac de singurătate».

Maria Gabriela: De Gabriel Garcia Marquez (...)

Maria Gabriela: Pasiune?

Castro: Pasiune? Revoluţia şi iubirea, de asemenea."

Citeşte mai multe despre:   fidel castro,   maria ,   istoria ca telenovela,   castro,   fidel,   brazilia

Ştiri din .ro


PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de