L-am văzut pe Fidel Castro (XVI)

Jurnalul Naţional vă prezintă in premieră un capitol din volumul al doilea al cărţii "Lumea văzută de un romăn rupt in fund", care va apărea in curănd in librării. După "Prin Irakul lui Sadam Hussein", "La reeducare de către NATO", Ion Cristoiu revine cu "Prin Cuba lui Fidel Castro", urmarea unei călătorii la Havana in 2001, după prăbuşirea comunismului.

Despre Cuba - el comandante, vedetă mediatică

Jurnalul Naţional vă prezintă in premieră un capitol din volumul al doilea al cărţii "Lumea văzută de un romăn rupt in fund", care va apărea in curănd in librării. După "Prin Irakul lui Sadam Hussein", "La reeducare de către NATO", Ion Cristoiu revine cu "Prin Cuba lui Fidel Castro", urmarea unei călătorii la Havana in 2001, după prăbuşirea comunismului.

Â

Deşi comunist, Castro n-are reticenţe cănd vine vorba de chestiuni ţinănd de monden, in genul celor preferate de publicaţiile magazin. Cu toate că, in general, nu-i place să-şi exhibe viaţa intimă (vezi viaţa de familie), Castro răspunde imediat. Difuzarea interviurilor in Cuba nu-l nelinişteşte.

Şi-a făcut deja un obicei din a trece drept un ins familiar, gata să comunice poporului toate secretele puterii.

Nelson Bucaranda ii ia un interviu in timpul vizitei din februarie 1989 la Caracas.

Jurnalistul aduce vorba de "Toamna Patriarhului", celebrul roman al lui Gabriel Garcia Marquez despre un Caudillo din Caraibe:

Bucaranda: Mulţi, văzăndu-vă, Comandante, spun: "S-a schimbat". Alţii spun: "Nu, e acelaşi". Ba chiar alţii spun: Arată ca in "Toamna Patriarhului", e titlul unei cărţi scrise de un prieten de-al dumneavoastră - Gabriel Garcia Marquez - , pentru că, vedem, aveţi mult mai mult păr alb acum.

Â

Castro: Da, l-a scris Garcia Marquez. Găndesc că sunt acelaşi. Ideile mele sunt fundamentale. Atitudinile mele sunt fundamentale. Reacţiile mele sunt fundamentale. Dacă privesc in urmă cu 30 de ani, găndesc că acum mă concentrez pe probleme cu mult mai mult realism, cu mult mai multă inţelepciune (...)

Bucaranda: Simţiţi că aceasta e toamna patriarhului?

Castro: Cred că e primăvara patriarhului.

Bucaranda (răzănd): Aşa e. Ce face patriarhul pentru a rămăne in primăvară? Faceţi exerciţii, inotaţi, pescuiţi? Spuneaţi recent că pescuiţi languste. V-aţi lăsat de fumat. Unii spun că din cauză că aţi avut cancer. Alţii spun că vreţi ca poporul să fie sănătos. Sunt multe speculaţii asupra a ceea ce face patriarhul pentru a rămăne in primăvară.

Castro răspunde invocănd permanentul efort intelectual pe care l-a făcut şi il face. Nu e nici prima, nici ultima oară cănd El Comandante en Jefe afirmă că exerciţiul intelectual te păstrează in vigoare.

La 30 octombrie 1989, doi jurnalişti venezueleni, Isa Dobles şi Candide Perez, ii iau un interviu la Havana pentru Venezolana de Televizion, Canal 8.

Isa Dobles abordează chestiunea memoriei fenomenale a lui Castro:

"Fidel, cum memorezi tu datele? Toţi oamenii şi politicienii care vorbesc despre tine, chiar şi gazetarii, spun că eşti ca un computer ambulant. Cum faci de-ţi protejezi creierul, puterea computerului tău?

Castro: Totul depinde de practică. Uit o sumedenie de lucruri. Mi se poate da un număr de telefon şi, dacă nu sunt prea interesat de el, il uit.

Â

Cred că memoria cere practică neintreruptă şi trebuie să faci mintea ta să găndească. Mintea e asemenea corpului. E nevoie s-o exersezi. Dacă muşchii devin rigizi cănd nu sunt folosiţi, la fel mintea poate deveni stagnantă."

In dialogul cu Nelson Buranda, Castro e mult mai explicit:

"Cred că mintea, asemenea trupului, are nevoie de un exerciţiu permanent, şi face acest exerciţiu muncind. De exemplu, eu am o bună memorie a lucrurilor, a statisticilor, a tuturor lucrurilor. Am aceleaşi uşurinţe intelectuale pe care le aveam acum 30 de ani (...)

Mintea face exerciţii graţie sarcinilor la care e expusă şi eu am fost constant expus la teste, la eforturi. Trebuie să ţii mintea mereu plină de curiozitate. Inteligenţa e constant provocată.

E asemenea unui boxer. Dacă boxerul nu boxează, nu face progrese. Politicianul care nu-şi exersează mintea, care nu e in mijlocul bătăliei, in mijlocul dezbaterii, al controverselor, la fel, işi pierde indemănarea."

E aproape fatal ca reporterul să atace problema amorurilor lui Castro:

Bucaranda: Se spune că bărbatul care nu face amor, la fel, işi pierde inzestrările, dacă nu le exersează. Sunt multe mituri despre dumneavoastră, Comandante, in chestiunea asta.

Castro: Bine, tu ştii că voi , venezuelenii, iubiţi miturile (răde). Dacă te opreşti puţin şi te găndeşti la una dintre cele mai iubite (chicoteşte), faimoase, istorice figuri, vei găsi, probabil, că o grămadă de poveşti de amor despre el sunt inventate.

Castro se referă la Simon Bolivar. Prilej pentru reporter de a-l intreba despre cartea lui Gabriel Garcia Marquez, dedicată lui Bolivar, "Generalul in labirintul său":

Bucaranda: Trebuie să fi citit cartea lui Gabriel Garcia Marquez sau cel puţin notele sale despre Bolivar.

Castro: Cum de ştii? Le-ai văzut, de asemenea?

Bucaranda: Ah, bine, nu, dar sunt bine informat (chicoteşte).

Castro: Am avut prilejul ca de multe ori Garcia să mă sune după ce a terminat un roman. Inainte de a-l da la tipărit mi-a făcut onoarea de a mi-l imprumuta. Am citit cartea despre Bolivar.

Â

Nelson Bucaranda e in materie de interesant un talent. Explicabil de ce revine asupra afacerilor amoroase ale lui Castro:

Bucaranda: Se spune că aveţi iubite. Revistele magazin v-au legat cu Sonia Braga şi Gina Lollobrigida. Se spune chiar că i-aţi dat Ginei un ceas, pentru că sunteţi colecţionar de ceasuri. E adevărat?

Castro: Astea sunt mituri. Nu colecţionez ceasuri.

Bucaranda: Dar femei?

Castro: Cum aş putea să colecţionez femei? (răde) E imposibil să le colecţionezi, deoarece ar trebui să le imparţi cu mulţi alţi colecţionari.

Un răspuns spiritual, trebuie

s-o recunoaştem, chiar şi din partea unui democrat, d-apoi din partea unui comunist.

La fel se intămplă şi cănd e abordată chestiunea adulterelor. Ea apare in discuţia despre relaţia dintre Biserică şi cubanezi:

Castro: Dacă Biserica ii invaţă pe cubanezi să fie cetăţeni oneşti, dacă ii indeamnă impotriva furatului, a corupţiei, şi dacă ei indeplinesc toate comandamentele Bibliei şi ale lui Dumnezeu, noi suntem mulţumiţi. Să nu furi; să nu rivneşti la femeia altuia; să nu faci multe lucruri.

Bucaranda: Aţi uitat una care spune: Să nu comiţi adulter (răde).

Castro: Bine, n-am menţio-

nat-o, pentru că e un lucru relativ. Depinde cu cine.

Poate şi pentru că e femeie, Maria Gabriela işi permite, in interviul din 15 martie 1990 din Sao Paolo, să atace mult mai indrăzneţ pe terenul vieţii personale.

Â

După ce explică de ce s-a lăsat de fumat (pentru a da un exemplu), Castro adaugă:

"Cănd am decis să mă las de fumat am spus camarazilor că va fi ultimul meu sacrificiu. N-a trebuit să mă convingă nimeni. Am luat decizia şi am anunţat-o că va fi ultimul meu sacrificiu pentru sănătatea publicului din ţară. Astfel că intr-o zi am incetat să fumez. Pentru că motivaţia a fost puternică, n-a fost nici o dificultate.

Unii au crezut că aş fuma acasă. Le-am spus: «Fiţi atenţi! Pentru a fuma, ai nevoie de doi sau trei complici: unul care să-ţi aducă ţigări, altul care să-ţi dea chibrituri şi altul care să cureţe scrumul pe care-l laşi, pentru că fumătorii lasă scrum pe oriunde se duc».

Nu crezi că aş muri de ruşine la găndul că, dacă o singură persoană ar şti că fumez acasă, aş decepţiona poporul cubanez continuănd să fumez?

Nu gindeşti că aş muri de ruşine dacă aş auzi această persoană spunănd: «Ce neruşinat! Spune poporului că nu fumează şi totuşi fumează!». Nu găndeşti că ar fi suficient ca aceste trei persoane să aibă o părere proastă despre mine?!"

In chip firesc, reporteriţa ii spune că totuşi mai bea vin.

Castro: Desigur. Beau, de asemenea, ceai, rom, coniac şi whisky (bate din palme). M-am lipsit de puţine lucruri in viaţă. De aceea a fost un uriaş sacrificiu să mă las de fumat.

Discuţia despre sport ii dă prilejul să facă o glumă:

Gabriela: Care vă sunt hobby-urile acum?

Castro: N-aş spune că nu fac nimic, dar aş vrea să-ţi mărturisesc că nu fac nimic (Face un joc de cuvinte cu sensul in spaniolă a lui inot, nada, ceea ce inseamnă nimic).

"Inotaţi in fiecare zi?" se interesează reporteriţa.

Castro răspunde afirmativ şi işi expune teoria sa despre rolul exerciţiilor fizice:

"M-am disciplinat să fac exerciţii, care sunt bune nu numai pentru sănătatea fizică, ci şi pentru cea mentală. E foarte important, pentru că exerciţiile fizice oxigenează creierul! Iţi recomand să faci exerciţii şi nu-ţi cer plată pentru acest sfat. Poporul tinde să creadă că a face sport ajută doar trupul, dar el ajută, de asemenea, mintea. Dacă am făcut azi prea multe greşeli, trebuie să-ţi intre in cap că am lucrat aproape 24 de ore neintrerupt, fără odihnă şi că n-am mai avut timp să inot 20 sau 30 de bazine. Vără-ţi asta in cap."

Â

Gabriela: Comandante...

Castro (intrerupănd-o): Clădirea asta n-are piscină.

De la chestiunea uniformei (Castro explică de ce poartă uniformă) se ajunge la pijama:

Castro: Uniforma nu inseamnă că sunt un militarist ori ceva asemănător. Această uniformă e ţinuta mea de lucru. Aşa cum minerii, şoferii şi metalurgiştii au ţinuta lor de lucru. Mă simt foarte bine in aceste veşminte. N-aş vrea să le schimb. Le schimb doar noaptea, cănd imi pun pijamaua. N-aş putea dormi cu uniforma, pentru că mi-ar fi foarte cald.

Femeia, tot femeie:

Gabriela (chicotind): Ce culoare are pijamaua?

Fidel Castro nu tresare la o asemenea intrebare cam prea personală:

"Mi le dau alţii şi le am de diferite culori. Uneori au dungi. Alteori sunt de o singură culoare. Sau au desene."