x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

L-am văzut pe Fidel Castro (XVII)

0
Autor: Ion Cristoiu 05 Aug 2007 - 00:00
L-am văzut pe Fidel Castro (XVII) RODRIGO ARANGUA/


Jurnalul Naţional vă prezintă in premieră un capitol din volumul al doilea al cărţii "Lumea văzută de un romăn rupt in fund", care va apărea in curănd in librării. După "Prin Irakul lui Sadam Hussein", "La reeducare de către NATO", Ion Cristoiu revine cu "Prin Cuba lui Fidel Castro", urmarea unei călătorii la Havana in 2001, după prăbuşirea comunismului.

Jurnalul Naţional vă prezintă in premieră un capitol din volumul al doilea al cărţii "Lumea văzută de un romăn rupt in fund", care va apărea in curănd in librării. După "Prin Irakul lui Sadam Hussein", "La reeducare de către NATO", Ion Cristoiu revine cu "Prin Cuba lui Fidel Castro", urmarea unei călătorii la Havana in 2001, după prăbuşirea comunismului.

In interviul luat de Maria Gabriela, pentru emisiunea Faţă-n faţă de la Bandeirantes Television din Sao Paulo, Brazilia, la 15 martie 1990, se abordează şi subiecte de tip magazin de mondenităţi. Castro işi dovedeşte din nou disponibilitatea de a intra in jocul presei de un asemenea gen:

"Gabriela: Comandante, căntaţi?

Castro: Am o voce groaznică. (Maria Gabriela răde). Cănt puţin, dar imi place muzica. Natura nu mi-a dat insă o voce de bun căntăreţ.

Gabriela: Dansaţi?

Castro: Stau rău şi la acest capitol. Dezamăgesc ca dansator. Prin urmare, nu m-aş recomanda ca partenerul tău de dans".

Din şirul intrebărilor gen People Magazin nu putea lipsi nici cea despre talentul lui Castro la gătit:

"Gabriela: E adevărat că sunteţi un foarte bun bucătar?

Castro: Bine, nu pot spune că am primit o medalie olimpică la gătit, dar gătesc bine, lăsănd modestia la o parte.

Maria Gabriela il intrerupe: Ce feluri de măncare faceţi?

Castro, intrerupănd-o: Dacă vrei, iţi pot aranja un foarte bun cod, un peşte bun. Pot inventa o nouă reţetă in fiecare zi. Uneori gătesc codul cu usturoi, alteori, cu ceapă. Pot găti acelaşi lucru in chip diferit de fiecare dată. Prepar, de asemenea, spaghete atăt de bune, că tu ai sfărşi prin a-ţi linge degetele".

Despre talentul de bucătar, Castro e intrebat şi de jurnaliştii cubanezi. Oscar Suarez, de la Televiziunea cubaneză, ii ia un interviu la 16 noiembrie 1989, la finele ceremoniei de inaugurare a Restaurantului Madrid, de la Havana.

Castro incinge cu el un dialog despre cum gătea la inchisoarea din Insula Pinilor, in 1953, fasole neagră cu frunze de laur şi chimen. Prilej pentru a se mira de ce cubanezii nu mănăncă, asemenea lui, orez fiert pe jumătate:

"Ai măncat orez fiert pe jumătate? De ce nu-l recomandaţi poporului? E mult mai sănătos. De asemenea, eu mănănc păine complet făcută din grău. Bine, singurul orez pe care-l mănănc e orezul fiert pe jumătate".

Maria Gabriela n-are complexe. Ea il intreabă pe Fidel Castro dacă n-ar fi mai sănătos pentru Cuba să aibă şi un lider alternativ la El Comandante en Jefe.

Castro nu se supără.

Dimpotrivă, el incepe prin a preciza:

"Răspund intrebării tale cu mare plăcere".

Are, totuşi, un motiv de ingrijorare: Nu, nu e vorba că s-ar teme de abordarea unei asemenea teme, ci de altceva:

"Singurul lucru care mă ingrijorează e acesta. Pănă acum am răspuns de mai multe ori la această intrebare şi pentru că am răspuns de fiecare dată la fel, spun cam aceleaşi lucruri, n-aş vrea să repet acelaşi răspuns. N-aş vrea să-i plictisesc pe brazilieni cu argumente pe care le-am mai invocat".

Punct ochit, punct lovit!

Liderul de la Havana nu evită o intrebare ce vizează direct acuzaţia că se cramponează de putere, dar mai ales că refuză să fie ales prin vot direct şi universal.

Ca şi in alte ocazii, Castro avansează teoria că alegerea sa prin plebiscit nu-l sperie, dar că nu consideră un asemenea mijloc eficient pentru democraţie:

"Sunt mai multe mijloace pentru a alege preşedintele unei ţări. Alegerea prin vot direct nu e singurul sistem electoral. Cum poate ştii, mulţi factori afectează sistemul prin vot direct. Adevărul e că, dacă aş fi nominalizat drept candidat şi m-ar lăsa să vorbesc de căteva ori, poate că n-ar fi chiar atăt de rău; poate că aş căştiga alegerile cu multe, multe voturi.

Poate că aş căştiga un scrutin prin vot direct numai vorbind poporului, fără a ţine discursuri televizate. Victoria mea intr-un scrutin prin vot direct ar depinde, probabil, dacă aş fi atăt de bătrăn, incăt tinerele femei nu m-ar vota sau, dimpotrivă, tinerele femei m-ar vedea ca o figură de bunic şi atunci ar vota pentru bunul bunic. Dacă, de exemplu, aş fi un bun vorbitor, dar n-aş şti nimic economia, statistica, orice de acest fel, aş putea convinge totuşi milioane de oameni să mă voteze.

Cine poate garanta, in aceste condiţii, că scrutinul prin vot direct e cea mai bună cale de a alege preşedintele unei ţări?".

Fidel Castro apără astfel sistemul de vot din Cuba, prin care el e ales preşedinte de Parlament.

Discuţia de la vremea respectivă a pornit de la decizia lui Mihail Gorbaciov de a se supune votului popular. Indiscutabil, Fidel Castro refuză această formulă din ostilitatea faţă de Perestroika. Deşi el se lua drept exemplu, ipotetic, era greu de crezut că n-ar fi căştigat, şi incă zdrobitor, la votul direct şi universal.

Pe de altă parte, observaţiile sale despre riscurile alegerii unui preşedinte prin vot direct şi universal merită luate in seamă, mai ales dacă ne găndim la dezastrul reprezentat de populism in Est şi in democraţiile sfrijite.

Dincolo de acestea rămăne notabil faptul că el nu refuză să răspundă, ba mai mult, că, pentru a convinge, apelează la argumente inteligente, ba chiar şi fermecătoare.

Pentru a dovedi că votul direct nu e o formulă riscantă, el nu se dă in lături de la a-şi provoca interlocutoarea:

"Ştii că toate fiinţele umane sunt foarte emoţionale. (Castro bate din palme)". Dacă tu ai candida la preşedinţie, eu n-aş avea altă alegere decăt să te votez". (Castro bate din palme). (Gabriela răde).

"Castro: Desigur. Eu aş vedea că tu eşti drăguţă, că tu vorbeşti foarte drăguţ, că zămbeşti frumos, şi atunci eu aş decide să te votez. In acel moment eu aş uita să iau in seamă alte lucruri, m-aş indrăgosti de tine şi te-aş vota. Inţelegi ce vreau să spun? Toţi aceşti factori influenţează sistemul electoral al votului direct."

Castro nu numai că nu refuză să răspundă sau că răspunde intr-o limbă de lemn. Manipulator de talent, el nu se dă in lături de la a exploata faptul că reporteriţa e femeie pentru a fi mai convingător faţă de publicul telespectator.

Maria Gabriela nu e o fătucă. Intrebările sale mărturisesc un deosebit talent de reporter şi, mai ales, o bună pregătire in materie.

Vine vorba, la un moment dat, despre influenţa Perestroikăi asupra ţărilor din Est. Furios pe votul Poloniei, Cehoslovaciei şi Ungariei in Comitetul ONU pentru Drepturile omului, Castro le face trădătoare.

Reporteriţa intervine:

"Romănia?".

Castro răspunde:

"Nu, Romănia nu, pentru că ea n-a votat; ea nu face parte din Comisie. Nu putem judeca Romănia pentru ce a făcut Ungaria".

Despre Romănia mai vine vorba in interviurile date de Fidel Castro in timpul vizitei sale in Brazilia.

Cel acordat postului tv Manchete la 15 martie 1990 ii dă prilejul de a-şi exprima insatisfacţia faţă de "evoluţia dezvoltărilor in restul ţărilor socialiste".

In multe foste ţări socialiste - crede Castro - nu se observă "marşul către un socialism intărit, ci către un capitalism ineficient".

Sunt enumerate: Polonia, Ungaria, Bulgaria.

Despre Romănia, Castro are insă un alt punct de vedere.

"E greu să defineşti situaţia din Romănia, asta e, ţinănd cont de direcţia in care merge, de intinderea intreprinderilor de stat care vor fi privatizate şi de intinderea dezvoltării capitaliste care ar fi promovată.

Acestea rămăn să fie definite."

In Romănia lui martie 1990 guverna FSN-ul lui Ion Iliescu. Opoziţia de stradă şi din politică avea serioase indoieli asupra drumului ţării către capitalism.

De la mii de kilometri de Romănia, Castro le dă dreptate scepticilor.

Citeşte mai multe despre:   romania,   direct,   fidel castro,   istoria ca telenovela,   castro,   fidel

Ştiri din .ro


PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de