Jurnalul Naţional vă prezintă in premieră un capitol din volumul al doilea al cărţii "Lumea văzută de un romăn rupt in fund", care va apărea in curănd in librării. După "Prin Irakul lui Sadam Hussein", "La reeducare de către NATO", Ion Cristoiu revine cu "Prin Cuba lui Fidel Castro", urmarea unei călătorii la Havana in 2001, după prăbuşirea comunismului.
Jurnalul Naţional vă prezintă in premieră un capitol din volumul al doilea al cărţii "Lumea văzută de un romăn rupt in fund", care va apărea in curănd in librării. După "Prin Irakul lui Sadam Hussein", "La reeducare de către NATO", Ion Cristoiu revine cu "Prin Cuba lui Fidel Castro", urmarea unei călătorii la Havana in 2001, după prăbuşirea comunismului.
La un talk-show cu jurnaliştii cubanezi de la 26 martie 1990, despre vizita in Brazilia, un jurnalist il intreabă in legătură cu convorbirile cu Felipe Gonzales (premierul socialist al Spaniei) şi Carlos Andres Perez (preşedintele Venezuelei) despre Perestroika. Aşa cum se va dezvălui mai tărziu, Felipe Gonzales şi Carlos Andres l-au pisat la cap să facă reforme. Despre asta cei doi au făcut declaraţii după convorbiri. Asta susţine jurnalistul cubanez, care-l intreabă despre ce-au discutat. Un lider dintr-o ţară democratică ar fi expediat momentul printr-un No comment! sau printr-o abatere a discuţiei la alt subiect. Castro apelează la un şiretlic. Il intreabă pe jurnalistul cubanez: "N-am avut timp să citesc aceste declaraţii. I-am spus lui Felipe să facă el declaraţii. Le-ai văzut cumva intămplător?". "Am citit numai despre declaraţiile lui Carlos Andres" - recunoaşte, modest, jurnalistul. Castro e curios. Sau, mă rog, o face pe curiosul, că doar n-o să credem că n-a fost informat, mai ales că declaraţiile il vizau direct. "Şi ce-a zis Carlos Andres?" Francisco Villanueva, un ziarist cubanez, iată, mai informat decăt insuşi El Lider Maximo, ii răspunde: "Carlos Andres a spus că intălnirea a fost bună şi productivă, dar n-a dezvăluit nici unul dintre subiectele discutate. Nu am văzut declaraţiile lui Felipe". Vine momentul ca Fidel Castro să se evidenţieze. El spune imediat ce a declarat Felipe Gonzales. Dovadă că momentul cu neştiinţa a fost un truc, pentru a da dialogului interes, dar şi pentru ca el să se pronunţe.
ISTORIOARE. Pe parcursul talk-show-ului insă, Castro oferă cubanezilor o suită de amănunte pe căt de omeneşti, pe atăt de pitoreşti nu numai asupra sa, dar şi asupra şefilor de stat şi de guvern prezenţi in Brazilia, coborănd o vizită atăt de pompoasă la nivelul familiarului de telenovelă. Chiar de la inceput, El Lider Maximo ii anunţă pe interlocutori că are multe istorioare de spus şi că abia aşteaptă să le spună: "Am multe istorisiri şi mi-ar plăcea să vă spun căteva dintre ele. Presupun, totuşi, că astfel de lucruri se pot ivi in cursul conversaţiei". Nu ştiu ce fac cubanezii cănd Castro apare intr-un astfel de talk-show. Presupun că, dată fiind boala lor după telenovele, se aşază in fotoliu, cu o sticlă de rom in faţă, aşteptănd să audă ce năstruşnicii i s-au mai intămplat Comandantului. Castro consacră mult timp din intervenţia sa pentru a se plănge de căt a avut el de indurat in călătoria asta. S-a confruntat, de exemplu, cu căldura: "In unele locuri, ca la Sao Paolo, căldura a fost realmente opresivă. La aproape toate reuniunile oficiale, la interviurile, intălnirile cu oameni din diferite sectoare a fost o căldură infricoşătoare, aproape insuportabilă, cum rar am simţit. Am transpirat pe rupte. Cel puţin, la noi, in Cuba, temperatura e suportabilă noaptea". Cubanezii văd astfel că El Comandante e şi ca ei, pentru că şi ei s-ar fi plăns de căldură dacă ar fi fost in locul lui. Află, mai ales, că Fidel n-a făcut un voiaj de plăcere. A avut multe de suportat.
Călătoria in Brazilia - declară Castro - s-a petrecut intr-un "timp foarte special, după prăbuşirea lumii socialiste, după alegerile din Nicaragua" (unde sandiniştii, amicii Comandantului, au pierdut - n.n.), cănd imperialismul şi reacţionarii din intreaga lume văd in Cuba un inamic". Pentru că unul dintre mijloacele de război ale "reacţionarilor şi imperialismului" e dezinformarea in legătură cu situaţia din Cuba, el, Castro, a profitat de vizită pentru a se bate ca un leu: "Am desfăşurat enorm de multe activităţi fără să cunoaştem odihnă. De cum am ajuns la reşedinţa ambasadorului nostru, camerele de luat vederi ne aşteptau pentru un interviu pe care a trebuit să-l dăm după şapte ore şi jumătate de călătorie cu avionul. (...) Am avut multe intălniri cu presa in fel de fel de locuri. Primul interviu a avut loc sub o mare presiune, pentru că era puţin timp pină la dineul dat de preşedintele Sarney. Eu nu ajunsesem incă şi delegaţiile se intilneau deja cu el. Era singura mea şansă de-a-l saluta şi de a-mi lua la revedere de la el (E vorba despre preşedintele Braziliei, care tocmai işi părăsea postul - n.n.). Astfel că a trebuia să răspund la intrebări sub o mare presiune, avind la dispoziţie extrem de puţin timp". Un lider, chiar şi dintr-o democraţie consolidată, se limitează in astfel de cazuri la conţinutul contactelor şi discuţiilor. Cu atăt mai surprinzător pentru un lider comunist, Castro istoriseşte cubanezilor amănunte halucinante despre intreaga sa călătorie.
CĂLĂTORUL. Ca şi in cazul altor vizite, El Comandante foloseşte prilejul pentru a oferi cubanezilor date tipice unor insemnări de călătorie. Precizănd că a discutat cu guvernatorul statului San Paolo "tot drumul de la aeroport la memorial", Călătorul prezintă pe larg problemele mari, aproape insolubile, cu care se confruntă un oraş de proporţiile lui Sao Paolo. Una dintre ele e infăţişată cu talent de scriitor: "Numărul celor săraci e in creştere. Numărul problemelor e in creştere. Vă pot spune că aceste oraşe se dezvoltă de la sine. Un grup de inşi ridică o mahala pe acest deal, şi alt grup işi ridică mahalaua pe alt deal. Sint multe astfel de mahalale fără străzi şi fără utilităţi publice". La nivelul intregii Brazilii, Castro insistă pe chestiunea folosirii alcoolului din trestie de zahăr pe post de combustibil pentru automobile. I-a obligat la aşa ceva criza petrolului - ţine să explice Castro, Pedagogul naţional. In Brazilia, Castro a avut multe intălniri şi a fost invitat in multe locuri. El nu se mulţumeşte să dezvăluie numele gazdelor şi, eventual, conţinutul intălnirilor. Cubanezilor li se oferă şi amănunte despre drumul pănă la locul vizitei, despre cum a mers cu ascensorul sau cum a urcat scările. Leonel de Moira Brizola, liderul Partidului Laburist, stă in Rio de Janeiro, intr-un apartament de la etajul 8 al unui bloc vechi. Castro povesteşte cum a ajuns la Rio de Janeiro in zori şi a plecat noaptea, cum ploua, cum a urcat cu un ascensor mic şi vechi. Nu scapă prilejul de a face o descriere a Copacabanei: "Copacabana e o plajă frumoasă, lungă de 5 km. Pare o faleză, dar nu e o faleză, e o plajă". Despre Copacabana cubanezii află că are probleme din pricina poluării industriale.
CONFIDENTUL. Din relatarea celor discutate se conturează imaginea unor preşedinţi, guvernatori, primari care au fel de fel de probleme. Probleme pe care le discută cu Fidel Castro. El Comandante en Jefe apare astfel nu doar ca un ins curios, folosind călătoriile oficiale pentru a afla ce mai fac alţii, cum o mai duc şi cum se descurcă, dar şi ca un ins de incredere, dar mai ales inţelept, căruia interlocutorii ii spun problemele in speranţa că le va da un sfat. Farmecul relatărilor lui Castro il dau insă istorioarele, păţaniile Călătorului, legate, cele mai multe, chiar de condiţia sa de şef de stat. O parte substanţială din aceste păţanii se referă la ceremonia de investire a noului preşedinte al Braziliei, Fernando Collor de Mello. Castro destăinuie că in timpul vizitei l-a văzut de trei ori. Intăia oară cănd toţi şefii delegaţiilor au venit să-l salute. Gazda a străns măinile fiecăruia dintre oaspeţii aşezaţi in cerc, spunăndu-le căteva cuvinte de protocol. El Lider Maximo dezvăluie că a căutat să-l ţină căt mai puţin de vorbă, deoarece erau mulţi inşi cărora gazda trebuia să le străngă măna. A doua oară - istoriseşte Castro, nu fără un deosebit simţ al pitorescului - a fost la banchetul oferit de noul preşedinte. Jucănd magistral teatrul modestiei, Castro dezvăluie cubanezilor că a făcut coadă pentru a-i strănge gazdei măna. Ba mai mult, cănd i s-a zis să nu stea la coadă şi să se văre in faţă, a refuzat şi l-a rugat pe cel din spatele lui, un inalt funcţionar de la Banca Inter-Americană de Dezvoltare, să-i ţină locul căt timp se mai invărte el prin sală!