Avem asa:
O hotarare a Sinodului Bisericii Ortodoxe Romane, caruia i se mai zice si Sfant. Hotararea spune ca preotimea nu are voie sa faca politica (sa sustina, deschis, o formatiune politica sau alta, respectiv candidatii unui anume partid), sub sanctiunea excluderii din randurile clerului.
Un protopop muresean (seful preotilor din judet) care incalca hotararea Sinodului si se angajeaza in campania electorala, in favoarea candidatilor unui partid.
Responsabilitatea sanctionarii protopopului revine Arhiepiscopiei Alba Iulia. Dar Arhiepiscopia ia act de incalcarea hotararii Sinodului si... atat.
Cu asta-basta.
Desigur, iertarea de pacate este un atribut al ierarhilor. Dar, in acest caz, nici macar nu am auzit ca protopopul ar fi fost chestionat, ca si-ar fi recunoscut pacatul si ca il regreta.
In aceste conditii, la ce mai foloseste hotararea Sinodului BOR? De fapt, la ce-i mai trebuie Bisericii Sinod, daca, oricum, respectarea hotararilor sale este optionala?