La cel mai inalt nivel

Centralista il anunta pe director, iar directorul, normal, cheama imediat SRI-ul.

De obicei, SRI-ul vine intr-o ora, insa de data asta se infiinteaza insusi seful adjunct. Si nu intr-un ceas, ci in opt minute. Toata lumea e innebunita: Vasile B. e sunat a treia oara de Bush. "S-astepte sau sa ma cheme mai tarziu - spune Vasile B. din veceu. Ma doare burta. Mai bine sa telefoneze maine." "E chiar Bush?", intreaba buimac ofiterul. "De ce n-ar fi? - raspunde intr-o doara Vasile B. Ce, presedintii nu beau palinca?" Din discutie reiese ca-i insusi Bush. Vasile B. are un fel de verisoara de a doua la Washington. Aceasta e vecina de bloc cu soferul amantei consilierului de stat. Lucrurile se leaga. Palinca de la sofer, pe care verisoara i-o da in fiecare an de Ziua Independentei, fiindca i-a aranjat viza, ajunge la consilierul de stat. Si de aici, prin intermediul unei femei de serviciu cam betive, la presedinte. "Oameni suntem - spune Vasile B . - , i s-o fi facut si lui de palinca."

Pe la trei, centralista e apelata de Putin. "Da-mi-l pe Vasile B. - comanda rusul intr-un soi de moldoveneasca rastita de KGB - , ca am o treaba cu omul vostru." Logic, adjunctul SRI-ului nici nu mai trebuie anuntat. Se infiinteaza in cinci minute, dar Vasile B. e la bufet. "S-astepte - zice el - ori sa ma sune acasa." Functionarii fierb, e informat Cotroceniul, toate serviciile secrete intra in regimul zero, numai Vasile B. discuta linistit cu bufetiera despre marirea de salariu. "Or sa ne dea un amarat de 5%, iar dumneata ai si dublat pretul la ciorba. Pai, e corect?" "Corect, necorect - i-o scurteaza femeia - , mananca fiecare dupa buzunar." Vasile B. e smuls din scaun de trei zdrahoni si dus direct la centrala telefonica. "Putin, Putin - sopteste sufocat de emotie un ins in civil, pe care nu-l cunoaste nimeni, dar caruia adjunctul cel mare ii spune mereu «Sa traiti!» - grabeste-te, Vasile. Vrei sa ne nenorocesti?"

Vasile B. duce receptorul la ureche, face de cateva ori mda, nu, mda, nu, apoi se rasteste la rus: "Ma, esti turc?! Am zis maine, maine sa fie. Suna-ma si tu acasa, nu mai deranja oamenii la serviciu". Lucrurile se explica. Cel putin asa zice Vasile B., care l-a cunoscut pe Putin in timpul unei excursii la Leningrad, in 1967, cand acesta era doar un amarat de agent repartizat la grupul de romani. "Am apucat de i-am dat niste carnati de casa facuti de nevasta-mea si de atunci ma suna mereu. Ar putea sa-si faca la Moscova aia a lui ce carnati vrea, dar are asa, o idee fixa. O pune pe biata nevasta-mea la treaba. Intr-un fel, il inteleg. Nevasta-mea baga mult busuioc, iar la ei busuiocul nu miroase, ca-i tot timpul frig."

In sedinta consiliului de aparare a tarii e discutat cazul V.B. Acesta e numele de cod al lui Vasile B. In ultimul an, a fost sunat de sapte sefi de stat, de un inalt analist de la NATO, de Jirinovski si de un mahar de la FMI. Unul sa-i procure cartofi de Harghita, altul sa puna o pila la primarie pentru retrocedarea unei case, altul sa-l roage de o reteta banateana de cozonaci. Cand SRI-ul ii cere detalii, Vasile B. refuza. "Lasati-i, ma fratilor, in pace. Ne stim de cand erau mici. Si, la urma urmei, Bush si Putin sunt cei care au nevoie de mine. Presedinti, presedinti, dar cam pisalogi."