La coadă cu Traian Băsescu, la supermarket

Ca şi cetăţean, dar şi ca fost vecin, apro­vizionarea curentă cu bunuri de con­sum a familiei Băsescu mă ne­linişteşte. Dacă şeful "clanului", bărbatul din casă, e cel care are în grijă cumpărăturile, e foarte posibil ca frigiderul prezidenţial să fie mai mult gol.

Ştim, de la sursă, că Traian Băsescu e membrul familiei care merge în supermarket înarmat cu o listă făcută de soţie. Cumpără apă minerală, deter­genţi, ceva mâncare. Le pune în pungi cu ajutorul presei. Se ştie că preşedinţii sunt mereu singuri şi neajutoraţi. Face poze, stă la coadă, primeşte sfaturi şi oferă zâmbete ca tot omul ieşit la shopping.

Numai că toate astea se petrec foarte rar. Cumpărăturile au loc în ziua votului pentru suspendare sau în campania electorală pentru Parlamentul European sau atunci când onoarea familiei Ridzi pare să fie în pericol. Rar, foarte rar. Să stea în răstimpul dintre aceste evenimente familia Băsescu fără apă şi detergenţi? Să facă preşedintele cumpărături mai des, dar să nu-l recunoască oamenii decât când şi când? Să facă altcineva cum­pără­turile curente, iar Traian Băsescu să ne fi vândut gogoşi despre la­tura lui de gospodar-familist? (E, evident, doar o variantă de lucru pe care o exclud din start.)

O altă mirare: cum află presa despre excursiile prezidenţiale la supermarket? Traian Băsescu intră în magazin şi şefa de raion de la brânzeturi începe să sune la televiziuni şi la ziare? Există ziarişti specializaţi în VIP-uri care stau la coadă şi care nu părăsesc magazinele nici o clipă? E anunţată presa din timp, de la biroul de presă din Cotroceni? (Altă va­riantă, doar de lucru, exclusă imediat.)

E cert că, din primii ani ai mandatului său, preşedintele a jucat serios cartea omului obişnuit, rol în care se descurcă foarte bine. Într-o primă etapă, mai puţin inspirată, el a arătat că se distrează ca tot omul. Face politică la cârciumă, face chefuri cu echipa de fotbal preferată, merge la mare şi bate cu palma în podea, având lăutarii după el. Treptat, imaginea asta a început să devină dăunătoare, aşa că, acum, Traian Băsescu vrea să ne convingă că e un familist ca toţi familiştii, cumpără detergenţi, repară chiuveta, îşi dă jos copiii de pe listele de partid. Distracţia de odinioară a fost înlocuită cu benchetuirea etno-folclorică, naţională, responsabilă, la târguri, hramuri şi zile ale localităţilor.

Sunt convins că această tactică a scufundării în mulţime în calitate de om de rând va continua pe tot parcursul campaniei electorale. Numai că, spre deosebire de trecut, Traian Băsescu are acum o mare problemă de credibilitate. Doar excursiile la supermarket îl mai leagă de imaginea unui român obişnuit. Fraţii care fac afaceri cu statul şi ameninţă pu­blic pe oricine îndrăzneşte să pună întrebări nu fac parte din viaţa de zi cu zi a fiecăruia. Nici fetele care jonglează, cu ajutorul prietenelor, cu sume mari în campania electorală. Nici apropiaţii care cumpără din bani publici scânduri de scenă la preţ de caviar. Epoca Băsescu s-a depărtat, lună de lună, de lumea reală. Trăim, e adevărat, o perioadă a familiilor, a câtorva, legate între ele prin prieteşuguri şi vicleşuguri. Dar familia românească de rând, cea care face cu adevărat cumpărături la supermarket atunci când îşi mai permite, nu vede nicăieri ceva care să o reprezinte şi să-i dea o brumă de încredere în viitor. N-are rost să zâmbim atunci când stăm, alături de Traian Băsescu, la coada Europei.