Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Dacă-şi imaginează cineva că, în doar vreo 50 de minute, cât a durat întâlnirea Băsescu - Ponta, se puteau discuta serios un noian de probleme (Acordul FMI, Programele UE suspendate, Bugetul multianual al UE, MCV, Bugetul ţării pe 2013), se înşală. Băsescu nu a vrut decât să-şi facă reintrarea în scenă în sunet de fanfară şi să-l pună pe Ponta într+o poziţie net subalternă, nu solicitându-i o întâlnire de rutină oarecare, fără tam-tam şi comunicate, ci cerând ca în Deal să vină tot Guvernul. Aşa cum făcea cu echipa de valeţi ai săi, în cap cu Boc, când era marele preşedinte jucător, arbitru şi comunicator, din cuvântul căruia nu ieşea nimeni.
Fiind totuşi din alt aluat, Ponta n-a înghiţit cârligul şi a anunţat, ceea ce a şi făcut, că, spre a evita o nouă criză, se duce singur. Ceea ce l-a făcut pe trâmbiţaşul prezidenţial Sebastian Lăzăroiu să se întrebe, la un post tv, dacă premierul e capabil să răspundă întrebărilor prezidentului, de parcă acesta ar fi for vreun anchetator. Fie spus, întâlnirea, procedural, e ciudată. Preşedintele, potrivit Constituţiei, "poate consulta Guvernul în chestiuni urgente şi de importanţă deosebită" (Art. 86), or nu intervenise peste noapte nici o catastrofă, nici o problemă urgentă, care să fi justificat convocarea în stilul directorului de şcoală de odinioară, care-i poruncea unui elev năbădăios şi dezordonat "Mâine să vii cu tac-tu tuns!". De asemenea, ifosele ("Să vină imediat Guvernul încoa, la raport") nu are justificare în Constituţie: "Preşedintele poate lua parte la şedinţele Guvernului în care se dezbat probleme de interes naţional privind politica externă, apărarea ţării, asigurarea ordinii publice şi, la cererea primului ministru, în alte situaţii". Nu era cazul. Ba, culmea, de pe agenda întâlnirii au lipsit tocmai chestiunile de politică externă, care ar fi fost printre atribuţiile prezidenţiale.
Toate celelalte puncte, fără excepţie, sunt de ordin economic şi financiar, ţin de apanajul strict al administraţiei statului, al Executivului. Deci, al premierului. Băsescu nu a făcut decât să aibă iarăşi - ceea ce până şi Curtea Constituţională constatase astă-vară, o nouă tentativă de a încăleca Guvernul, de a induce electoratului ideea că nimic nu mişcă în ţară fără ştiinţa şi fără voia lui. Mai mult, este de reţinut că nu a fost abordată responsabil o chestiune care, totuşi, se aflase în lista de teme pe care Băsescu i-o trimisese culi Ponta. Anume, Cadrul financiar multianual al UE. Practic, Bugetul UE pe anii 2014-2020, în care suntem direct şi vital interesaţi. Poziţia României în această privinţă este iarăşi un atribut al Executivului, al premierului şi e strâns legată de modul şi de persoana care va reprezenta interesele ţării la Consiliul European. de peste câteva săptămâni.
Probabil, tergiversând un răspuns clar privind reprezentarea, Băsescu îşi pregăteşte lui însuşi plecarea la Bruxelles. Eventualitate anormală, dar pe care Guvenul trebuie să o ia în calcul şi să-i dea împăunatului preşedinte un mandat clar, pe probleme şi orientări stricte, oprind şirul deciziilor şi voturilor acestuia în Consiliu în funcţie de amiciţiile sale din PPE sau de propriile păreri, adesea păgubitoare, privind evoluţia Rpmâniei. Prea mulţi ani hotărâri esenţiale care au jalonat parcursul ţării şi au influenţat profund negativ starea economiei şi viaţa populaţiei au fost discreţionar stabilite de un singur om. Care e timpul să înţeleagă că ţara e guvernată de Executiv, în baza uni program aprobat de Parlament, iar nu de o strânsură de consilieri din grădina Cotroceniului, Care nu cutează să mişte-n front, că-i decimează Centurionul.
