La Gara de Nord

Gara de Nord, dimineata, in toiul verii. La intrarea pe peron dau sa te intrebe de bilet niste tineri grozav de fastaciti ca trebuie sa faca asa ceva. Unii se opresc automat si arata cartonul.

Motto:"Traim in Romania si asta ne ocupa tot timpul"
Mircea Badea, realizator tv

Gara de Nord, dimineata, in toiul verii. La intrarea pe peron dau sa te intrebe de bilet niste tineri grozav de fastaciti ca trebuie sa faca asa ceva. Unii se opresc automat si arata cartonul. Altii trec pe langa ei fara sa-i priveasca macar. Sunt cei care vor face blatul. Dintre cei cu bilet se gasesc si insi care lasa jos valiza si se apuca sa-i mustre strasnic. Pentru ca nu le-au dat Buna ziua, cum cer regulile de politete cand e vorba de o persoana mai in varsta. Tinerii pleaca grumazul sub torentul de observatii critice. Nu scot o vorba. Rosesc abundent si se muta de pe un picior pe altul. SNCFR sta prost cu banii si, in consecinta, nu poate asigura salarii pentru controlorii de meserie. Cei in stare sa te faca sa te intorci acasa si daca ai bilet. In consecinta, institutia i-a angajat pe acesti tineri extrem de timizi pentru ca scriu versuri pe ascuns.

Compartimentul in care ai locul e arhiplin. Toate celelalte sunt insa goale. Casierita din gara tocmai vorbea la telefon cand i-ai cerut bilet si, drept urmare, ti-a dat ce i-a venit la mana. La fel au patit si ceilalti tovarasi de compartiment: un popa care tine intre picioare, sa nu se sparga, o damigeana cu vin, un inalt functionar guvernamental, care studiaza niste dosare de importanta nationala si, de aceea, e tare incruntat, o pereche de tineri care au inceput sa se giugiuleasca deja, desi trenul nu s-a pus in miscare, o juna care asculta muzica la casti si mesteca guma ca o caprita dand gata o creanga de salcam.

Tineri fara capatai umbla din compartiment in compartiment, oferind carti deocheate. Nu le dezvaluie de prima data. Mai intai iti arata pe Balzac, pe Proust, pe Rebreanu. Dupa care, facandu-ti cu ochiul, trag de dedesubt o carte din seria Noua pornografie.

Cateva linii mai incolo, un studio de la Hollywood trage o secventa cu plecarea unui tren din gara. Nu e un tren din Romania, ci unul din India Majestatii Sale Regina Angliei. Deocamdata, la locul de filmare e 11 dimineata. Zi de vara, cu soare bine dispus, ca-n India. Pe post de indieni, niste tigani cu turbane si camesoaie. Trenul n-a constituit o problema. A fost luata o garnitura din cursa naveta Bucuresti-Oltenita. Proaspetii indieni stau la ferestre gata sa faca cu mana, Ã la revedere, cand regizorul va filma plecarea din gara. Pe peron, alti indieni si alte indience, alti tigani si alte tiganci, adica stand sau, ma rog, facandu-se ca stau de vorba. Un zdrahon cu parul strans la spate intr-o coada de japonez din filmele americane merge din geam in geam pentru a da ultimele indicatii. In mijlocul celor de pe peron se joaca cu umbreluta o indianca al carei logodnic pleaca la Calcutta ca sa-si gaseasca un rost in viata. Cel cu efectele speciale pune fum la roti, ca sa se poata filma plecarea trenului din gara. Gata! Se trage secventa! Regizorul de platou bate din palme. Aburul tasneste din fumigena aruncata intre sine. Nu e nevoie de suierul locomotivei. Va fi pus la montajul din studio. Indienii de la ferestre fac din maini. Indiencele, din manute. Indianca de pe peron intinde mana indianului care, in acest scop, se apleaca pe fereastra gata sa cada in cap.

O multime de gura casca se uita de pe peronul vecin fara a trage vreo concluzie.

Totul e gata sa se duca dracului intr-o clipa. Pe peron da buzna o batranica impovarata de sacose. Da sa se urce in trenul cu indieni. Cei din echipa o conving cu greu ca-i vorba de un tren care o sa apara intr-un film, si nu de trenul care pleaca la Oltenita.