La Moscova, la Moscova!

Ion Cristoiu va lansa in curănd "Lumea văzută de un romăn rupt in fund - volumul 2". Jurnalul Naţional vă prezintă in premieră un fragment din acest volum.Â

Comparaţie - Capitalismul ideal versus socialismul real

Ion Cristoiu va lansa in curănd "Lumea văzută de un romăn rupt in fund - volumul 2". Jurnalul Naţional vă prezintă in premieră un fragment din acest volum.Â

Â

Intr-una din călătorii am ajuns şi la Leningrad, actualul Petersburg. Mă insoţea, ca ghid de la Moscova, un student din Basarabia. Pe plan local ni s-a alăturat, ca ghid pentru oraş, o tănără. Destul de elegant imbrăcată pentru o rusoaică trăind intr-un oraş in care am văzut un magazin de proporţiile unei hale de peşte care oferea, prin rafturile sale căt Nevski Prospect, galoşi. Doar galoşi. Sute de galoşi intinzăndu-se unul lăngă altul, frumos aliniaţi. Am găsit imediat explicaţia, cănd mi-a spus că tatăl său e general de armată in trupele ruseşti din RDG. Cu studentul insoţitor - imi amintesc - m-am contrazis pătimaş, intr-o noapte de plimbare pe malurile Nevei, pe tema Basarabiei. El susţinea că Republica Socialistă Moldovenească a fost cucerită de fascistul Ion Antonescu. Eu, uitănd unde mă aflu şi, mai ales, cu cine vorbeam, mă dădeam de ceasul morţii să-l conving că Basarabia e pămănt romănesc.

Despre călătoria la Leningrad am scris, printre altele, aceste rănduri, despre care n-aveam nici o indoială că aveau să zacă intr-un sertar:

"La hotelul unde am fost cazat (lingă Smolnii, liniştit, pus numai la dispoziţia oaspeţilor străini) stă şi o delegaţie spaniolă. Se remarcă imediat prin acel tembelism de voioşie şi larmă specifice latinilor ajunşi in ţări străine. La masă, luată separat, fac mare glas, fumează copios, pălăvrăgesc şi hohotesc pe intrecute. Bărbaţii, latini bruneţi, sunt languroşi şi imperciunaţi, purtănd pulovere triumfaliste, pe care scrie vesel «Moscova 1980». Beau, fumează, fac curte insoţitoarei, se bucură de excepţiile puse la dispoziţia străinilor şi, in strania lor inconştienţă sforăitoare, nu văd şi nu se intreabă. Nu văd că insoţitoarea, o rusoaică blondă, cu maxilare mari şi şolduri planturoase, sporovăie diplomatic, ocolind cu grijă problemele delicate, căzănd deseori in tăceri gănditoare. Cine ştie ce necazuri mai are şi ea? Nu se intreabă dacă belşugul gastronomic de aici e şi in restaurantele obişnuite. Nu se intreabă căt il costă pe rusul de rănd această cazare luxoasă, această masă imbelşugată şi maşina care-i aşteaptă să se scobească, melancolici, in măsele. Nu văd şi nu se intreabă sau nu vor, poate, să vadă şi să se intrebe. In absenţa acestei lucidităţi necesare, se bucură de ospitalitatea poporului rus cu aceeaşi inconştienţă cu care un bărbat crede că prostituata, mingăindu-l profesional, il iubeşte".

Â

REMEMBER. Impresiile din călătoriile in ţara socialismului, zis şi real, le-am transcris pe larg in "Lumea văzută de un romăn rupt in fund", primul volum din seria de note satirice din voiajele peste hotare. Am istorisit, nu fără incăntare, despre cheful din pauzele concertelor simfonice, despre măreţele cozi la ingheţată, despre pustietatea de la GUM-ul căntat de Maiakovski, despre cum m-am trudit să pun un pachet la mesagerii, despre stelele roşii de căteva tone şi despre inşii care-ţi oferă marfă contrafăcută pe străduţele din jurul ilustrului Mausoleu al lui Lenin. Drept concluzie, scriam: "Moscova, oraş solemn, uriaş, de ţar trufaş, care are bani şi robi, dar nu şi gusturi rafinate, oraş al bulevardelor late căt o ţară şi al magazinelor intinse pe zeci de kilometri, blocuri ultramoderne, americane, şi clădiri vechi, greoaie. Simţi apăsarea colosală, de fontă, a temeliilor pe suprafaţa fragilă a stepei. Totul e la proporţii uriaşe: staţii de metrou căt nişte hangare, coridoare pe care poţi alerga cu bicicleta, incăperi de căteva hectare, magazine care adună totul, poduri aruncate trufaş, ca un pariu seniorial, peste ape. Dar, vai!, ce păcat că aceste dimensiuni infricoşătoare, in care se simte gustul pentru bombastic, pentru măreţ, cuvăntările de la tribune asupra a sute de mii de oameni, spaţiul imens al Rusiei şi sutele de mii de tancuri, ce păcat că aceste dimensiuni lasă impresia unui uriaş care, văzănd-o pe iubita vecinului că poartă pe degetul gingaş un inel, ca o părere de aur, ii face iubitei sale cadou un inel de căteva tone! Ce folos că Moscova are cel mai inalt turn de televiziune din lume, cele mai mari magazine, cel mai mare tun, cel mai mare clopot, cea mai mare sală de mitinguri, cele mai lungi scări rulante de metrou, dacă omul simplu, omul acestor magazine, locuitorul acestor blocuri de zeci de etaje, cumpărătorul rătăcit in imensitatea kilometrică a GUM-ului şi ŢUM-ului, vizitatorul celui mai mare tun din lume nu găseşte lame de bărbierit?! Ce folos că Ermitajul are trei milioane şi ceva de piese, că faimosul călăreţ de aramă stă pe un piedestal de căteva tone, că Nevski Prospect e o uriaşă cămpie de asfalt, că Ustniidvor are 40 de kilometri pătraţi, dacă la toaleta de femei e o coadă de jumătate de kilometru?! Incă o dată Rusia, aşa cum ii apare călătorului străin, aminteşte de un ins care şi-a făcut o casă cu o sută de camere, cu frontoane de căteva tone, cu o sufragerie căt locul de acostare a unui transatlantic, dar, in schimb, n-are cu ce o mobila şi, in consecinţă, el şi familia dorm pe duşumeaua uneia din cele o sută de camere şi mor de foame, pentru că bucătăria mare şi plină de maşinării, ca un combinat, atăt de măndru arătată oaspeţilor, nu funcţionează!".

Â

CE A MAI RĂMAS... Intre timp, marele imperiu s-a făcut ţăndări. A rămas in locul lui dărză, in putere şi cu basma colorată Maica Rusie. Socialismului real

i-a urmat capitalismul ideal. Muream de curiozitate să văd căt de mult diferă Rusia lui Elţin şi Putin de cea a lui Leonid Ilici Brejnev. Mă intrebam: a schimbat cu ceva sufletul rusesc trecerea de la socialism la capitalism? Cum arată Moscova economiei de piaţă? A devenit Măicuţa Rusie o lady in adevăratul sens al cuvăntului sau a rămas tot aşa, o mujică mai descuiată? Mi-aş fi putut răspunde călătorind in noua Rusie ca turist. N-ar fi fost de-ajuns. Pentru că aş fi cunoscut doar viaţa accesibilă vizitei pe dinafară. Trebuia să cunosc, fie şi in viteză, viaţa din inaltele sfere ale puterii. Doar punănd alături cele intălnite pe stradă, ca vizitator obişnuit, cu cele descoperite in Palate, ca oficial, poţi căntări dacă Moscova Federaţiei Ruse diferă de Moscova Uniunii Sovietice.

Â

Aşa se explică prezenţa mea ca jurnalist, alături de alţi confraţi, fireşte, in cele trei delegaţii oficiale care au vizitat Rusia după 1989. In 1996, cu premierul Nicolae Văcăroiu, care urma să participe ca invitat la o sindrofie internaţională. In 1999, cu premierul Radu Vasile, beneficiar al unei invitaţii-surpriză din partea lui Vladimir Putin. In vara lui 2003, cu Ion Iliescu, plecat la Moscova pentru a semna tratatul romăno-rus. Am putut compara astfel Moscova capitalismului ideal cu Moscova socialismului real.

Concluzia? Deşi prefacerile sunt vizibile in vitrinele magazinelor, in modernitatea noilor clădiri, in abundenţa mărfurilor occidentale, in aspectul general al străzilor, Moscova de acum nu se deosebeşte prea mult de cea pe care am cunoscut-o inainte de 1989. Fireşte, locul butucănoaselor placaje cu indemnul de a depăşi planul cincinal l-au luat vioaiele panouri cu indemnul de a te opri la McDonald’s. Acolo de unde te priveau revoluţionar mulgătoare fruntaşe, iţi arată o coapsă dezvelită june care folosesc numai şi numai şamponul Garnier. Din panoul dominat altădată de un falnic stahanovist, te priveşte azi un bărbat cu maxilare de pistolar, imbiindu-te, din toţi dinţii săi albi, să foloseşti pasta de dinţi Palmolive. Oamenii insă - temeiul schimbării - sunt aceiaşi ca şi inainte de 1989. Ca şi inainte de 1900. Şi, tare mă tem, ca şi după 2010.