La mulţi ani pe 2009!

Filozoful Emil Cioran povesteşte în paginile sale de amintiri şi în unele dintre interviurile sale un episod care l-a marcat în tinereţe: trăia la Sibiu şi a suferit, la un moment dat, de insomnie. Atunci a avut revelaţia faptului că o viaţă fără somn nu are sens, pentru că devine o linie continuă, un fel de curgere din care dispar reperele. Somnul, mai spune Cioran, ne ajută de fapt să trăim pentru că ne fragmentează viaţa, ne fragmentează timpul...

Un timp nefragmentat ar fi, într-adevăr, lipsit de sens. Dacă viaţa ar fi un fel de zi foarte lungă, dacă ar dispărea noţiunea zilei de mâine, existenţa însăşi ar fi insuportabilă. Omul are o nevoie teribilă de noi începuturi. Şi nu numai de ziua de mâine, foarte importantă este pentru el şi ziua de luni, după cum este importantă şi prima zi a lunii, şi prima zi a anului. Puţini oameni decid să-şi schimbe radical unele obiceiuri începând de astăzi... Dacă e să treacă la fapte, omul spune "încep de mâine" sau "încep de luni", sau "încep de anul viitor". Cine spune vreodată "din clipa aceasta mă las de fumat"? Această frază este mult prea insuportabilă, sună ca o sentinţă, ca un fel de autopedeapsă. E mult mai uşor să spui "mă las de fumat începând de luni", pentru că apoi numeri zilele care mai sunt până luni şi descoperi că încă trei sau patru zile poţi să trăieşti fără să schimbi nimic...  Anul Nou este şi el o superbă iluzie planetară. Timp de o secundă, când se îmbrăţişează la miezul nopţii, milioane de oameni îşi propun să schimbe ceva, să trăiască altfel, să fie eventual mai generoşi şi mai buni... Ceea ce nu se întâmplă de fapt mai niciodată. După primele zile ale anului, toată lumea îşi dă seama că nimic radical  nu s-a întâmplat nici în viaţa lor şi nici pe planetă o dată cu schimbarea anului, oamenii vor continua să facă aceleaşi greşeli, iar cantitatea de rău comisă zilnic pe mapamond nu se diminuează.

Un alt moment care ne fragmentează viaţa îl reprezintă aniversările, mai ales atunci când "schimbăm prefixul". Câţi dintre semenii noştri nu spun "acum, că am împlinit 30 de ani, va trebui să trăiesc altfel?". Mi s-a întâmplat să fiu odată la o aniversare a unei rude care împlinea 80 de ani. Această nouă cifră rotundă, pe care cei din jur i-o sărbătoreau cu fast, nu-i spunea nimic sărbătoritului, ba chiar era un motiv serios de tristeţe pentru el. "Mi-au plăcut mai mult celelalte cifre rotunde, aniversarea de la 70, aniversarea de la 60, aniversarea de la 50 de ani", spunea el.

Fiecare început de deceniu este şi el un prag care provoacă fantasme. Unii cred că lucrurile bune şi lucrurile rele vin în serie. Dacă deceniul care a trecut a fost unul prost pentru umanitate, marcat de teribile atentate şi de o criză economică dură, poate că noul deceniu va însemna o serie fastă de evenimente. Francezii au o vorbă, ei spun că există în viaţa unei comunităţi perioada "vacilor grase" şi perioada "vacilor slabe". O perioadă de "vaci slabe" poate dura câţiva ani, cel mai des şapte. Pentru că şi cifrele magice ne fragmentează viaţa... Ca să nu mai vorbim de mandatele prezidenţiale. Aproape în orice ţară, după alegerea unui nou preşedinte, jumătate din populaţie spune "acum avem de tras patru ani cu ăsta".

Tot lăsându-ne fragmentaţi de viaţă în felul acesta, mereu convinşi că ziua de mâine, sau ziua de luni, sau începutul anului, ne va aduce o schimbare, timpul trece indiferent pe lângă noi. Iar articulaţiile lunilor, ale anilor, ale deceniilor nu ne fac automat mai buni, ci mai trişti. Singura soluţie ar fi, poate, să credem mai mult în prezent decât în viitor. Ciţiva tineri din Franţa s-au constituit, de vreo patru ani, într-o asociaţie care militează împotriva timpului care trece. "Ne-am săturat să fim manipulaţi de revelioane şi de sărbătorile Anului Nou", spun ei, drept pentru care organizează, la ziua de 31 decembrie, manifestaţii împotriva trecerii timpului. În fiecare an ei îşi aleg un slogan. Acum trei ani, sloganul era inspirat din istoria militară. "Pe aici nu se trece!", spuneau ei, duşmanul fiind anul 2007. În ultima zi a anului trecut, membrii asociaţiei (care s-ar părea că se extinde şi îşi creează filiale în diferite ţări) au manifestat la Paris, undeva pe malul Senei, nu departe de Turnul Eiffel. "Nu avem încredere în 2010", au declarat ei unor reporteri care s-au aflat la faţa locului, "vrem să rămânem în 2009". Iar în momentul în care totuşi a bătut miezul nopţii, aceşti "adversari" ai timpului care trece şi-au urat unii altora "La mulţi ani pe 2009!"