La suprafaţa relaţiei de cuplu

"Noua din zece oameni se plimba la suprafata existentei; ei nu traiesc, ei nu simt... adica as spune ca ei nu traiesc esentialul. Poate ca citesc si scriu, vorbesc, dar nu traiesc o ade­va­rata experienta. Trebuie sa traiti lu­crurile, numai in acel moment ele vor ramane in voi pentru vesnicie. Da, numai lucrurile ce le veti putea lua cu voi nu se vor putea sterge din me­morie, chiar si dupa moarte, ele vor ramane vesnic verificate de voi insiva, de propria voastra existenta, de sufletul, de inima voastra", spune maestrul Omraam Michel Aivanhov ("Viata psihica; elemente si structuri"; ED. Prosveta). Noua din zece oameni traiesc in exterior, asta spune maes­trul. Noua din zece oameni nu-si dau seama ca viata interioara, sentimentul, gandul, emotia, ceea ce se intampla in launtru are putere cu adevarat, are putere de adevar. Nu conteaza da­ca omul isi imagineaza ca-l ur­ma­reste un tigru sau daca isi imagineaza doar ca este persecutat; stresul lui este real. Ceea ce se intampla in el de­vine mai real decat orice s-ar in­tam­pla in realitate. A trai in profunzi­me, in adancimea propriei tale existente inseamna a intelege, a sti si a ob­serva continuu ca ceea ce traiesti in interiorul tau este esential.

Sigur ca legile si lumea incearca sa te convinga ca realitatea exterioara este mai puternica decat trairea ta. Ca ceea ce vezi in lume, in afara in­seam­na mai mult decat ceea ce vezi in tine. Vin legiuitorii si incearca sa faca legi prin care-ti distorsioneaza inca mai profund, mai grav ideea des­pre ce inseamna suflet, caci legile pun uneori si sufletul pe locul sapte, daca nu cumva urmaresc inconstient sa-l desfiinteze. Asa am vazut ieri ca pare a sugera un nou Cod Civil, care vine cu reglementari privitoare la casatorie si la concubinaj. Mi s-a parut ca aceste legi chiar fac din relatia dintre barbat si femeie un soi de institutie, in interiorul careia nu exista cuvantul suflet pe undeva, dar cuvantul "bani" si cuvantul "bunuri", cuvantul "impartire" si multe alte cuvinte care desemneaza materialul, interesul exterior, siguranta exterioara a vietii sunt ca ciupercile. Se poate face si din casatorie o institutie, se poate face si din relatia de cuplu un ditamai ministerul, un soi de hardughie, in launtrul careia "ochiul diavolului" priveste cu nesat. Se poate transforma totul intr-o intreprindere, mai mult sau mai putin avantajoasa pentru cei implicati, se poate accentua viata la suprafata existentei, se poate chiar legifera. Sa traiesti la suprafata intr-o relatie de cuplu poate fi legife­rat, dar o asemenea situatie nu-i tocmai conforma cu legea divina, caci asa Egoul vine si restrictioneaza posi­bi­litatile sufletului. Vine si interzice liberul arbitru. Legea vine si-ti spune daca ai voie sa parasesti pe cineva, legea vine si te obliga sa-ti siluiesti inima intr-un mariaj de care poti fi legat prin acareturi.

Grele incercari pare sa aduca Lucifer printre noi, caci mana lui stra­lu­citoare da cu un castron si-ti ia cu sapte vedre. Iar atunci cand te obliga prin lege sa stai lipsit de bani, de lu­cruri sau de acareturi, totul pare a de­veni debusolant. Sa-i dai raportul par­tenerului de viata despre ce si cat cas­tigi (una-i sa fii motivat de propria dorinta sa faci asta si alta-i sa fii obli­gat de lege), sa faci un act nuptial sau cum se mai numeste, sa te gan­desti doar la bani si la bani intr-o re­la­tie; cam asta cere legea. Iar sufletul, ini­ma omului nu au a face cu asa ce­va. Trairea inimii si a sufletului conteaza pentru eternitate; ele se inregis­treaza in memoria pe care fiinta o poarta cu sine si dincolo de existenta fizica, iar daca noi inregistram doar rapoarte despre starea financiara a omului iubit, unde ajungem? Daca iubirea nu mai conteaza cine stie ce, daca facem institutie si din relatia de suflet, daca se legifereaza si viata la suprafata existentei, cat mai mult la suprafata, e trist. Nu spun ca-i bine sau rau, spun doar ca legile lumii, Le­gile Egoului ingusteaza posibili­ta­tile de exprimare ale sufletului si-l predispun catre pacatosenie. Iuda l-a vandut pe Iisus pentru cativa talanti. Tot asa pot face femeia sau barbatul unul cu celalalt. Cand legile incurajeaza vanzarea pe talanti, fie ele si preluate de la nu stiu ce societati evoluate, cand banii vor tine oamenii impreuna si nu dragostea, atunci chiar ne aflam complet la suprafata si destul de departe de legea Iubirii, pe care Iisus ne-a adus-o si ne-a transmis-o cu un pret greu; pierderea vietii sale. In ma­terie de lege, ar fi indeajuns sa res­pec­tam legea Iubirii lui Cristos, care ne-ar ajuta sa ne despartim armonios si chiar din despartire sa facem un moment placut, spre dreptul castig al ambelor parti. Numai o iubire au­tentica a sufletului poate imparti si banii, fara sa ne transforme in Iuda, cum tot iubirea ne poate conduce catre viata traita in adanc, catre existenta esentiala.