Odată cu demisia premierului Victor Ponta, se încheie un sezon plin. De la prezidenţialele din 2014, Iohan¬nis şi Ponta n-au mai încăput în aceeaşi teacă. Au fost două săbii care s-au ciocnit în văzul lumii. Şi cum se întâm¬plă de secole în orice duel, doar unul rămâne în picioare. Victor Ponta a fost un personaj politic ce a beneficiat de nişte şanse istorice. Pe unele a reuşit să le valorifice, altele au fost tratate ca o minge de baschet: direct la coş! Un lucru este cert: cu bunele şi cu relele personajului din frunte, Guvernul Ponta a reuşit câteva performanţe notabile, cea mai importantă fiind creşterea economică de peste 3% în fiecare din cei trei ani. Plus beneficiile pentru populaţie şi firme ce au decurs din măsurile sale. Odată cu plecarea lui Ponta, dorită de foarte multe persoane şi instituţii din arhitectura de putere a statului român, se deschide calea pentru un joc total făcut de Iohannis. Actuala coaliţie PSD-AL¬DE-UNPR spune că rezistă. S-o vedem şi pe asta. Cred că formula cu cele mai mari şanse este a unui guvern care să întrunească voturile unei majorităţi ad-hoc, din care vor face parte absolut toate partidele. De uniune naţională, dacă vreţi să-i spunem aşa. Acest guvern va pregăti alegerile din 2016, locale şi parlamen¬tare. Protestele însă vor continua. Revolta este împotriva politicienilor în general, împotriva modului viciat în care cei din administraţia centrală şi locală se comportă în raport cu cere¬rile populaţiei, dar şi cu banul public. PNL se iluzionează dacă presupune că revolta nu este îndreptată şi împotriva lor. Întrebarea este: spre care tâmplă politică se va îndrepta următorul revolver al protestelor?