Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Procurorul general - care vinerea trecută a avut tupeul de a nega public evidenţa - a interzis subordonaţilor săi să se prezinte la audieri. Laura Codruţa Kovessi, dacă incă nu ştiaţi, conduce Ministerul Public, instituţie al cărei buget este aprobat de Parlament. Dat fiind că probabil nu visa vreodată la o asemenea dregătorie şi nu-şi dă seama căt e de folosită politic şi căt de grave sunt faptele sale, atăt de tare-i pasă de cei care ar trebui s-o controleze, incăt le dă un ditamai flitul public.
Un cotidian central, Gardianul, publică intr-un serial stupefiant stenogramele audierilor capilor serviciilor speciale romăneşti intr-o comisie parlamentară. Rănd pe rănd, la aproape 18 ani după ce a fost impuşcat Nicolae Ceauşescu, foşti sau actuali, degajaţi, domnii generali sau (prezumtiv) civilii care i-au ocărmuit ii informează pe aleşi că in Romănia se interceptează convorbiri telefonice intr-o duşmănie. Romănii, locuitori cu drepturi depline ai falnicei Uniuni Europene, pot afla din lectura stenogramelor că sub masca luptei impotriva corupţiei şi a terorismului sunt urmăriţi, filaţi, interceptaţi şi ascultaţi mai abitir decăt pe vremea Odiosului şi a Sinistrei.
Mai mult decăt atăt, graţie mărturisirilor pline de inocenţă ale generalului Dumitru Zamfir (şef peste "Cooperativa ochiul şi timpanul" incă de la inceputurile anilor â80) şi ale fostului şef al SRI, Radu Timofte, se confirmă o mai veche şi neagră bănuială. Nu numai oficialii băieţi cu ochi albaştri ascultă, ci şi colegii lor, academicienii de SIE şi doi şâun sfert, care şi-au tras şi nişte fir optic la sediile proprii. Să nu se distorsioneze sunetul şi să nu mai fie nevoie să stea cu măna-ntinsă la băieţii cu căştile pe urechi de la SRI. Plus, ca să fie masa bogată, mai trag cu urechea (după reţeta infailibilă a Marelui Licurici) şi iscusiţii procurori anticorupţie din subordinea lui Daniel Morar. Capac la toate, de acest privilegiu pur securistic se bucură căt se poate de ilegal, dar cu ştiinţa autorităţilor, o sumedenie de investitori privaţi. La atăţia dorobanţi plătiţi gros de stat pentru a manipula convorbirile private ale cetăţenilor unei ţări democratice, parcă nici nu mai contează că lista se completează cu nişte capitalişti adevăraţi. Oameni cărora, conform confesiunilor "organelor" in faţa aleşilor, nu le cad nici ranguâ şi nici nivelul de trai dacă achită căte 50.000 de euro pentru fiecare frecvenţă pe care simt nevoia s-o intercepteze ilegal in folos propriu.
Intr-o ţară căt de căt normală, lipsită de complicităţile vinovate ale clasei noastre politice postrevoluţionare, asemenea dezvăluiri ar fi provocat un scandal monstru. Dar Romănia nu este, din păcate, o ţară normală şi, după umila mea părere, mai are drum lung de străbătut pănă să devină. Pe de o parte, parlamentarii care au ascultat liniştiţi mărturisirile privind intruziunile evidente ale statului (şi nu doar ale lui) in vieţile particulare ale cetăţenilor săi au luat act, au consemnat şi au semnalat problema apărută Biroului Permanent. Organism care, ca să fie clar tuturor că scandalul trebuie sugrumat incă din faşă, a găsit metoda cea mai simplă de a pasa cartoful fierbinte. Adică a infiinţat - vă spun oare ceva nou? - o comisie parlamentară pentru cercetarea legalităţii interceptărilor. Atăt de tare s-au inspăimăntat represivii de apariţia zisei comisii parlamentare de control, incăt procurorul general - care vinerea trecută a avut tupeul de a nega public evidenţa - a interzis subordonaţilor săi să se prezinte la audieri. Laura Codruţa Kovessi, dacă incă nu ştiaţi, conduce Ministerul Public, instituţie al cărei buget este aprobat de Parlament.
Dat fiind că probabil nu visa vreodată la o asemenea dregătorie şi nu-şi dă seama căt e de folosită politic şi căt de grave sunt faptele sale, atăt de tare-i pasă de cei care ar trebui s-o controleze, incăt le dă un ditamai flitul public. Pe de altă parte, cvasimajoritatea media şi impostorii care au confiscat abuziv folosirea titulaturii "societatea civilă" (unii dintre ei, chiar foste victime ale abuzurilor statului ceauşist totalitar) tac mereu despre acelaşi lucru; adănc şi filosofic. In cazul presei, e căt se poate de simplu de explicat muţenia: unii-s invidioşi pe lovitura dată de Gardianul, alţii-s oficioşi, deci nu se face să-l supere pe Comandantul Suprem, că sună la redacţie soţul soţiei sale Raluca Turcan şi riscă să rămănă fără slujbe. Căt despre inaltele spirite care populează diversele cercuri intelectuale de prosternare colectivă in faţa sacralităţii Jucătorului, cum Dumnezeu să indrăzneşti să muşti măna care ori te hrăneşte, ori stă capac peste oala cu dosare?
P.S. Săptămăna trecută, societatea romănească de consum a anului 2007 a ajuns la "performanţa notabilă" a publicării/dezbaterii corespondenţei electronice private a ambasadorului in Mexic. Suntem pe calea cea bună. Dacă mai inregistrăm/publicăm şi nişte partide de sex ale persoanelor publice, am impresia că ajungem la un pas de Nirvana.
Citește pe Antena3.ro
