Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Va multumesc pentru ca azi, in prima zi de Rusalii, ati venit aici sa-mi fiti alaturi la sarbatorirea noii mele carti ! Cred ca, in astfel de momente, mai important este ceea ce se zice despre cel care a zis prin carte decat ce zice autorul insusi. Iar cuvintele rostite de "petitorii' volumului "Pe talpile Romaniei' m-au ravasit indestul ca sa mai fiu in stare de o minima coerenta. De ce "Pe talpile Romaniei' ? Pai, eu vin tocmai din acel tinut, din sudul teleormanean, adica de pe talpile Romaniei. N-ati observat pana acum ca marginile alea aduc cu niste talpi ? Ei bine, pe aceste talpi am crescut si m-am format, deprinzandu-ma cu nemarginirea.
Tot acolo, in lutul islazean, sunt ingropati si bunicii mei materni, pe care n-am incetat o clipa, una macar !, sa-i iubesc si sa-i pomenesc. Si cum pe ei nu-i chip sa-i smulg din mormant, dezgrop amintirea lor. O sterg de praf, o mangai duios si-i dau viata. Viata unei Romanii pe nedrept uitata, o Romanie rurala pe care o mitizez inadins. Amintirea cea sacra miroase a icoana de glod si clisa si de aceea e posibil ca parfumul pamantului de lunca sa se impregneze in paginile acestui volum. Nu in cele din urma, "Pe talpile Romaniei' am cunoscut, prin mijlocirea altui frate manos, Stefan Mitroi, un tanar de 94 de ani. De ce radeti ? Se-ntampla ca unii oameni, desi nonagenari, sa ramana tineri de-a pururi.
"Tanarul' cu pricina se numeste Simion Girlea, si ori de cate ori discutam la telefon ma intreaba: " Ce mai e nou ? Abia astept sa aflu ce noutati sunt pe la Bucuresti si prin lume !' Are in spate un razboi mondial, al doilea, a batatorit frontul de la un capat la altul si si-a notat zilnic, intr-un caiet, grozaviile suferite in transeele istoriei. Mai nou scrie poezii de dragoste catre sotia sa, plecata pe tacute sa-i primeneasca razorul vesniciei. Si-a pus in cap sa nu lase neterminat nici anul asta si, de singuratate, recita versuri din Lermontov. In rusa, doar nu va imaginati ca taranul roman n-are sensibilitati lirice si intindere universala. "Noi, taranii, suntem talpa tarii ! Noi am facut Romania Mare !', imi repeta inlacrimat tata-mare, prea mic fiind sa-l inteleg.
Pe urma l-am priceput, dureros insa, si revelatia m-a indemnat sa elogiez talpa tarii. Ca prea m-am saturat de desfraul cu care se inalta omagii sanilor, feselor, coapselor si altor dosnicii ale fapturii omenesti. Adica unei Romanii dezgustatoare prin obscenitate. Vasazica, personajele principale ale cartii sunt trairile mele si Romania - cea uitata si cea dezgustatoare. In jurul lor dantuiesc personajele secundare: cohorte de indivizi anonimi si figuri publice (cu osebire politicieni), in cea mai pestrita dintre lumi. Va multumesc, si fiindca este inceputul Rusaliilor, implor duhul Cartii sa pogoare in inima voastra si sa va vorbeasca limba talpilor Romaniei !
Astfel mi-am croit in minte speech-ul pe care trebuia sa-l tin cu ocazia lansarii ultimei culegeri de eseuri la "Bookfest'. Scurt si concis, fara farafastacuri si fandoseli. Am adormit greu, macinat de emotii si indoieli. La pranz am ajuns la standul "RAO', unde avea loc evenimentul. Spectatori multi, peste inchipuirile mele. Intre cei sositi in tarcul editurii il zaresc si pe romancierul drag sufletului meu, Augustin Buzura. Paseste nesigur prin intunericul vascos, labartat infricosator. Il imbratisez cu o dragoste nealterata de nimic si simt cum ma clatin pe dinauntru. Surpriza ma tulbura nespus, mai ales ca-si anuntase absenta. Este si "monstruosul' actor Marin Moraru, sfios si luminos ca un sfant. Prieteni, colegi si necunoscuti, adunati sa-mi spuna ca nu sunt orfan. Numai medicul Alexandru Bucur lipseste, l-au oprit in casa betesugurile trupesti, nemernicele !
Dar el e cu mine mereu, si spiritului sau enciclopedic, ca si ochiului sau critic nu i-a scapat vreo scriitura de-a mea. Am privilegiul sa-mi "peteasca' mireasa "oameni de bizuiala', vorba lui Grigore Lese. Profesorul de patriotism romanesc, Dinu C.Giurescu, face primul laudatio, riguros ca un istoric. Ascult ca prin vis si ma pierd in laudele celui pe care l-am admirat dintotdeauna. Un alt academician, Razvan Theodorescu, preia stafeta si ingroasa amanuntul ca sudul a produs pamfletari extraordinari, ca Arghezi, de pilda. Alaturarea ma ameteste, iar eu n-am a ma ascunde niciunde, rezist si ascult, fastacit ca un elev scos in careul scolii. Auzi, "pamfletar meridional' ?! N-am vreme sa ma dezmeticesc, ca scriitorul Stefan Mitroi imi aplica lovitura fatala.
Dimineata a trecut pe la Simion Garlea si are sa-mi transmita un mesaj din partea neverosimilului taran: un sarut pe frunte. Asa a fost si cand l-am cunoscut deunazi. Mi-a cuprins obrajii cu palmele-i aspre si m-a pupat deasupra sprancenelor. Parca m-a atins Dumnezeu, asa am simtit in clipa aceea, nu radeti de mine ! Inflorisera teii si curtea plutea in magice parfumuri. Mi-am frecat fruntea cu degetele, miroseau a tei. Si nu mai aveam nici bunici, nici tara, il deslusesc vag, din departarile gandului, pe Stefan. Incerc sa ma scutur, ma diseca generos Adrian Ursu, gazetar pe care natura slatineana l-a inzestrat cu o ironie necrutatoare.
Gazetar cica sunt si eu, din aia rari si rezistenti la chemarile sirenelor din televiziunile bastinase. Ma pleostesc iar, taman cand ma randuiesc la microfon. Seman deja cu impleticitul Bute, snopit in bataie la Nottingham. Baigui fraze ciuntite, imi aud vocea si ma crispez si mai tare. Doamne, si cati ochi se holbeaza la mine ! De s-ar termina grabnic supliciul, sa-mi iau catrafusele si sa reintru in propria-mi carapace. Speech-ul incropit de cu noapte se sparge in zeci de cioburi, le calc sub talpi, limba imi sangereaza.
"Ma surprinde tracul tau, un avocat e obisnuit sa sporovaiasca in public !', s-a mirat odata un amic. Pe undeva ai dreptate, insa lucrurile stau altfel, i-am raspuns. La bara esti purtatorul de cuvant al altuia, esti aparatorul lui, ceea ce inseamna altceva. In fata salii de judecata ai o misiune, sa salvezi un pacatos penal de la inchisoare, cand, desigur, nu sunt sfidate regulile bunului simt. Auditorul este indaratul tau, nu-l vezi, nu-l auzi. Esti numai tu si pretoriul judecatoresc, atat. Jucati-va in fata oglinzii,nu a altora, vorbind nitel despre voi insiva, si brusc veti fi paralizati de rusine. Rusinea pe care eu am resimtit-o si de aceasta data, tintuit vecinic "Pe talpile Romaniei'.
3 iunie 2012
