Leac pentru nelinişte

Zilele trecute o prietena mi-a spus: 'te rog, scrie ceva despre liniste, despre pace'. Iar o alta cunostinta – la mica distanta de cealalta – s-a plans ca exista in viata ei cineva care o nelinisteste. Un om agitat, care vorbeste peste masura de mult, are multe, prea multe treburi de facut, un om continuu ocupat cu ceva ii transmite neliniste si agitatie celuilalt. In mod asemanator, o constiinta colectiva agitata, nelinistita, agresiva, preocupata de criza, de luptele politice, de actiunile unora sau altora dintre actorii sociali ( cum se intimpla la noi acum) transmite neliniste peste tot. Teoria fractalilor spune ca, o frunza, care se misca in jungla, produce un uragan intr-o alta parte a lumii; e un alt fel de a spune ca orice miscare a existentei influenteaza intreaga existenta si are consecinte. Nelinistea colectiva – indiferent din ce s-ar naste – se poate resimti in mintea, in inima si in viata fiecaruia dintre noi. Nevoia de liniste devine constienta si constientizata cand nelinistea interioara atinge cote critice.

Dar, ce este, oare, linistea, ce altceva decat o stare a constiintei? Ne putem gasi linistea, evadand din tumultul cotidian, cautand o plaja pustie, un munte neumblat sau un schit adancit in uitare? Putem iesi pe furis din barlogul stresului, din alergarea noastra lacoma si nebuna dupa impliniri si realizari sau dupa simpla implinire a nevoilor fundamentale ale vietii? Scapam de nelinistile noastre interioare, printr-o simpla schimbare de peisaj sau gratie unei binecuvantate vacante? Ei, daca ar fi asa, leacul pentru neliniste ar fi simplu si la indemana tuturor. Nici disparitia persoanelor care ne nelinistesc, nici indepartarea de ele, nici fuga, nici izolarea nu ne pot vindeca nelinistea si asta pentru ca nelinistea are radacini in noi insine. In gandurile, in sentimentele, in actiunile noastre se ascunde adevarata cauza a nelinistii! Atata vreme cat proiectam cauza ei in afara, atata vreme cat vedem o persoana sau alta care ne aduce neliniste, razboi sau suparare nu facem decat sa 'ne tratam, vecinul pentru ca noua sa ne treaca durerea de cap'( asta spune un intelept, Anthony De Mello). De vreme ce miscarea unei frunze in jungla nu produce taifun in lumea intreaga, nici miscarea nelinistita a unui om nu nelinisteste pe toata lumea; nelinistea isi gaseste culcus, ca si taifunul, acolo unde sunt intrunite niste conditii speciale pentru ca el sa se manifeste. In ce priveste fiinta umana, nelinistea se va manifesta ca un taifun in constiinta, mintea si sufletul celui deja nelinistit.

Nelinistea este un semn al neclaritatii in constiinta; sunt lucruri pe care nu le intelegem corect, sunt situatii si atitudini incorecte in perceptiile noastre. Nu ne raportam la adevar cand suntem nelinistitti si nu facem anumite lucruri corect. Nelinistea ne spune ca vrem liniste, dar – in acelasi timp – ne aminteste ca nu suntem pe calea corecta catre liniste. Constiinta nelinistita ne cere doar sa ne autoevaluam modul de a gandi, a simti si a actiona pentru ca linistea sa ne intre din nou in casa. Leacul pentru neliniste este transformarea mintii noastre. Stimulentele exterioare sunt trecatoare, doar niste forme, la fel de inconsistente ca baloanele de sapun; ele se sparg usor si nu vindeca nelinistea. Tocmai pentru ca tratamentul pentru neliniste presupune transformare de sine pretindem ca nu avem leac pentru stres, dar – de fapt – leacul nu ne place, caci asta-i o pastila care trebuie luata toata viata si una care ne poate schimba intreaga viata.