Lecţia "Honorius" şi cultul lui "Zeus"

Rezultatul alegerilor parţiale de duminică spulberă mitul infailibilităţii cotroceniste. Demonstrează că voinţa lui Traian Băsescu nu este întotdeauna suficientă pentru a impune pe oricine, oriunde.

Liberalul Radu Stroe a câştigat cu un scor zdrobitor alegerile parlamentare din Colegiul 1 Bucureşti. Nu este nicidecum meritul lui. Acest rezultat spectaculos i se datorează în primul rând contracandidatului său.

Honorius Prigoană a reuşit să facă un campion al uninominalului dintr-un politician şters, lipsit de charismă şi aproape absent în timpul campaniei. De fapt, campanie e un termen prea pompos pentru improvizaţia sărăcăcioasă oferită de PNL. Câteva bannere, câteva apariţii televizate. La fel de plicticoase şi de convenţionale. Nimic de natură să mobilizeze o populaţie sătulă până-n gât de politică, după doi ani electorali.

Specialiştii prognozau, de altfel, un absenteism-record. Se aşteptau ca rezultatul alegerilor să fie decis exclusiv de activele de partid. Iată de ce social-democraţii au decis să nu-şi irosească zadarnic resursele într-un fief al dreptei, propunând un candidat propriu. Calculele aritmetice îi plasau pe locul trei.

Prezenţa la urne a fost însă surprinzătoare. Mai mult de un sfert din cetăţenii cu drept de vot au înfruntat duminică frigul, pentru a-şi alege reprezentantul în Camera Deputaţilor. Au încercat să o facă şi alţi locuitori ai Sectorului 1, doar pentru a afla că, de fapt, aparţin altor colegii electorale. Amănunt foarte edificator cu privire la seriozitatea cu care au tratat partidele acest scrutin.

Cu siguranţă nu Radu Stroe i-a scos din casă pe aceşti oameni. Nici popularitatea primarului Chiliman, nici măcar cea a lui Crin Antonescu nu i-ar fi fost de ajuns pentru o asemenea performanţă. Pentru ea, Stroe trebuie să-i mulţumească lui "Zeus". El a decis, din Olimpul Cotrocenilor, să mai testeze o dată apetenţa pentru absurd a electoratului. De data asta a calculat greşit.

Candidatura lui Honorius Prigoană a dat concreteţe imediată mesajului liberal, fiind percepută ca un afront la adresa bunului-simţ. A reuşit să transforme lehamitea în indignare. Bucureştenii din Colegiul 1 nu au fost seduşi, ci oripilaţi de prestaţia junelui amic al Ebei, susţinut de Gabi Luncă şi de Fuego. Dovedind mai mult discernământ decât liderii partidului prezidenţial...

Rezultatul alegerilor parţiale de duminică spulberă mitul infailibilităţii cotroceniste. Demonstrează că voinţa lui Traian Băsescu nu este întotdeauna suficientă pentru a impune pe oricine, oriunde. Revelaţia riscă să producă stupoare în Modrogan. Având în vedere cât sunt dispuşi să plătească pentru racolarea unui parlamentar, este exclus ca pedeliştii să fi tratat cu lejeritate competiţia pentru fotoliul de deputat eliberat de Bogdan Olteanu. Dispunând de o majoritate încă fragilă, nu îşi permiteau luxul unei candidaturi lipsite de şanse. Au crezut deci cu sinceritate în succesul tânărului Honorius şi al reţetelor de campanie etno-oteviste. Au fost convinşi că banii şi tupeul (plus favoarea marelui jucător) sunt de ajuns pentru a face un politician de succes din orice fante de Dorobanţi. Slavă Domnului că s-au înşelat!