Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
MIZE ŞI CRIZE ROMĂNEŞTI
Mă intreb căţi dintre cei aproape două milioane de romăni care muncesc de voie, de nevoie in ţările Uniunii Europene şi nu numai se mai simt in siguranţă acum, in ţările care ii găzduiesc. Dacă se simt mindri că sunt romăni, in anturajul lor profesional. Peste noapte, au devenit toţi - la grămadă - prezumtivi infractori, violatori, criminali. Şi foarte probabil victime predilecte ale extremiştilor şi naţionaliştilor aciuaţi in orice democraţie. Şi, desigur, reprezentanţi ai unei naţiuni romăne care are şi aşa probleme de imagine, la nivel european. Oribila crimă de la Roma, care are in reflector un rom romăn violator şi ucigaş este un test teribil, atăt pentru o ţară europeană cu vechi ştate in democraţie - Italia - , căt şi pentru nou-venitele - precum Romănia.
Mă intreb căţi dintre cei aproape două milioane de romăni care muncesc de voie, de nevoie in ţările Uniunii Europene şi nu numai se mai simt in siguranţă acum, in ţările care ii găzduiesc. Dacă se simt mindri că sunt romăni, in anturajul lor profesional. Peste noapte, au devenit toţi - la grămadă - prezumtivi infractori, violatori, criminali. Şi foarte probabil victime predilecte ale extremiştilor şi naţionaliştilor aciuaţi in orice democraţie. Şi, desigur, reprezentanţi ai unei naţiuni romăne care are şi aşa probleme de imagine, la nivel european. Oribila crimă de la Roma, care are in reflector un rom romăn violator şi ucigaş este un test teribil, atăt pentru o ţară europeană cu vechi ştate in democraţie - Italia - , căt şi pentru nou-venitele - precum Romănia.
MIZE ŞI CRIZE ROMĂNEŞTI
Mă intreb căţi dintre cei aproape două milioane de romăni care muncesc de voie, de nevoie in ţările Uniunii Europene şi nu numai se mai simt in siguranţă acum, in ţările care ii găzduiesc. Dacă se simt mindri că sunt romăni, in anturajul lor profesional. Peste noapte, au devenit toţi - la grămadă - prezumtivi infractori, violatori, criminali. Şi foarte probabil victime predilecte ale extremiştilor şi naţionaliştilor aciuaţi in orice democraţie. Şi, desigur, reprezentanţi ai unei naţiuni romăne care are şi aşa probleme de imagine, la nivel european. Oribila crimă de la Roma, care are in reflector un rom romăn violator şi ucigaş este un test teribil, atăt pentru o ţară europeană cu vechi ştate in democraţie - Italia - , căt şi pentru nou-venitele - precum Romănia.
Ani de zile, Romănia s-a străduit să arate lumii occidentale că gestionarea situaţiei
minorităţilor este nu o problemă in sine, ci un proces continuu de acomodare, inţelegere şi apropiere intre cei mulţi, majoritari, şi cei puţini, minoritari. Că nu există o soluţie unică, un panaceu antifobie, că existenţa paşnică intre etnii, categorii sociale ori profesionale reprezintă pur şi simplu o realitate cu care trebuie să trăim toată viaţa. Nu de la un mandat politic la altul, de la o guvernare la alta, ori de de la o campanie electorală la alta.
Am lucrat aproape de problemele generate de gestionarea situaţiei minorităţilor in societatea romănească, atăt ca membru al societăţii civile, căt şi ca oficial romăn. Am predat timp de trei ani consecutiv - 2000-2003 - cursuri intensive de jurnalism pentru tinerii jurnalişti romi, in programe finanţate de ţări europene, prin Pactul de Stabilitate, dar şi de guvernul american. Am elaborat in echipă primul ghid media de bune practici in relatările de presă despre romi. De asemenea, am gestionat alţi doi ani la Cotroceni problemele minorităţilor, in cadrul Departamentului politic, alături de cel Juridic Constituţional, condus la vremea aceea de Renate Weber. Un nume reputat in ceea ce priveşte lupta pentru imbunătăţirea drepturilor minorităţilor in Romănia. O spun deschis: chestiunea respectării drepturilor minorităţilor este unul dintre puţinele obiective politice şi sociale care au inregistrat impliniri, reuşite, paşi inainte. Niciodată in Romănia ultimilor 17 ani situaţia minorităţilor nu a fost tratată cu mai multă responsabilitate şi ambiţie de ameliorare. Organizaţii nonguvernamentale, asociaţii locale, organisme ministeriale şi guvernamentale, partide şi personalităţi politice şi-au făcut un stindard comun in a ameliora condiţiile de vieţuire şi dreptul la şanse egale ale minorităţilor aflate pe teritoriul naţional. Fie cea maghiară, germană, fie cea romă, turcă, tătară sau evreiască. Si, mai nou, cea italiană! Protecţia drepturilor minorităţilor naţionale a fost unul dintre faimoasele steguleţe roşii, devenit galben, pănă la a dispărea de tot din rapoarte de preintegrare ale Romăniei. La un moment dat, parlamentari europeni au recunoscut de la tribuna legislativului de la Bruxelles că Romănia este un exemplu de urmat in ceea ce priveşte relaţia cu minorităţile naţionale.
Trei sunt posibilele efecte cu care ne vom confrunta in noua Euorpă, după acest moment groaznic de la Roma: 1) retrezirea in mentalul romănesc a aversiunii faţă de etnia romă, care "face de ruşine romănimea cinstită şi muncitoare din străinătate", 2) alipirea - cu o forţă de impact şi fixare pe care numai climatul new media zdrobitor actual o poate face, oriunde in lume - a constructului imagologic "ţiganii criminali - romăni nedoriţi in ţara mea!" şi 3) iritarea bilaterală crescăndă, de la naţiune la naţiune, dintre Romănia şi Italia, pe politicile privind piaţa muncii şi dreptul la liberă circulaţie.
Măsurile de retorsiune luate de guvernul italian exced cu mult realitatea frustă şi nefericită a acestui caz abominabil. Un individ lipsit de repere, asocial, complet alienat, a comis o faptă pentru care va plăti cu vărf şi indesat intreaga viaţă. Pentru crimă şi situaţii agravante, există Cod penal, există legi regulatoare, nu numai in Italia, ci şi in Romănia.
Imi este teamă că lecţia italiană de pus la punct romii romăni se va repercuta cu mult mai multe efecte secundare şi nedorite in planul relaţiilor oficiale, dar mai ales in planul relaţiilor de consensualitate cotidiană in care bravii cetăţeni romăni işi căştigă o păine, aiurea. In lumea asta largă.
Dacă cei in drept - din Romănia şi Italia - nu localizează şi izolează rapid şi punctual juridic această crimă oribilă, ce anunţă un potenţial de scandal politic, diplomatic şi mediatic imens, avem atunci o problemă. S-ar putea ca nu numai romănii şi romii din Romănia să constituie o revelaţie pentru publicul european, ci şi publicul şi oficialii europeni să devină o revelaţie pentru publicul romăn, de acum inainte.
Mă intreb căţi dintre cei aproape două milioane de romăni care muncesc de voie, de nevoie in ţările Uniunii Europene şi nu numai se mai simt in siguranţă acum, in ţările care ii găzduiesc. Dacă se simt mindri că sunt romăni, in anturajul lor profesional. Peste noapte, au devenit toţi - la grămadă - prezumtivi infractori, violatori, criminali. Şi foarte probabil victime predilecte ale extremiştilor şi naţionaliştilor aciuaţi in orice democraţie. Şi, desigur, reprezentanţi ai unei naţiuni romăne care are şi aşa probleme de imagine, la nivel european. Oribila crimă de la Roma, care are in reflector un rom romăn violator şi ucigaş este un test teribil, atăt pentru o ţară europeană cu vechi ştate in democraţie - Italia - , căt şi pentru nou-venitele - precum Romănia.
Ani de zile, Romănia s-a străduit să arate lumii occidentale că gestionarea situaţiei
minorităţilor este nu o problemă in sine, ci un proces continuu de acomodare, inţelegere şi apropiere intre cei mulţi, majoritari, şi cei puţini, minoritari. Că nu există o soluţie unică, un panaceu antifobie, că existenţa paşnică intre etnii, categorii sociale ori profesionale reprezintă pur şi simplu o realitate cu care trebuie să trăim toată viaţa. Nu de la un mandat politic la altul, de la o guvernare la alta, ori de de la o campanie electorală la alta.
Am lucrat aproape de problemele generate de gestionarea situaţiei minorităţilor in societatea romănească, atăt ca membru al societăţii civile, căt şi ca oficial romăn. Am predat timp de trei ani consecutiv - 2000-2003 - cursuri intensive de jurnalism pentru tinerii jurnalişti romi, in programe finanţate de ţări europene, prin Pactul de Stabilitate, dar şi de guvernul american. Am elaborat in echipă primul ghid media de bune practici in relatările de presă despre romi. De asemenea, am gestionat alţi doi ani la Cotroceni problemele minorităţilor, in cadrul Departamentului politic, alături de cel Juridic Constituţional, condus la vremea aceea de Renate Weber. Un nume reputat in ceea ce priveşte lupta pentru imbunătăţirea drepturilor minorităţilor in Romănia. O spun deschis: chestiunea respectării drepturilor minorităţilor este unul dintre puţinele obiective politice şi sociale care au inregistrat impliniri, reuşite, paşi inainte. Niciodată in Romănia ultimilor 17 ani situaţia minorităţilor nu a fost tratată cu mai multă responsabilitate şi ambiţie de ameliorare. Organizaţii nonguvernamentale, asociaţii locale, organisme ministeriale şi guvernamentale, partide şi personalităţi politice şi-au făcut un stindard comun in a ameliora condiţiile de vieţuire şi dreptul la şanse egale ale minorităţilor aflate pe teritoriul naţional. Fie cea maghiară, germană, fie cea romă, turcă, tătară sau evreiască. Si, mai nou, cea italiană! Protecţia drepturilor minorităţilor naţionale a fost unul dintre faimoasele steguleţe roşii, devenit galben, pănă la a dispărea de tot din rapoarte de preintegrare ale Romăniei. La un moment dat, parlamentari europeni au recunoscut de la tribuna legislativului de la Bruxelles că Romănia este un exemplu de urmat in ceea ce priveşte relaţia cu minorităţile naţionale.
Trei sunt posibilele efecte cu care ne vom confrunta in noua Euorpă, după acest moment groaznic de la Roma: 1) retrezirea in mentalul romănesc a aversiunii faţă de etnia romă, care "face de ruşine romănimea cinstită şi muncitoare din străinătate", 2) alipirea - cu o forţă de impact şi fixare pe care numai climatul new media zdrobitor actual o poate face, oriunde in lume - a constructului imagologic "ţiganii criminali - romăni nedoriţi in ţara mea!" şi 3) iritarea bilaterală crescăndă, de la naţiune la naţiune, dintre Romănia şi Italia, pe politicile privind piaţa muncii şi dreptul la liberă circulaţie.
Măsurile de retorsiune luate de guvernul italian exced cu mult realitatea frustă şi nefericită a acestui caz abominabil. Un individ lipsit de repere, asocial, complet alienat, a comis o faptă pentru care va plăti cu vărf şi indesat intreaga viaţă. Pentru crimă şi situaţii agravante, există Cod penal, există legi regulatoare, nu numai in Italia, ci şi in Romănia.
Imi este teamă că lecţia italiană de pus la punct romii romăni se va repercuta cu mult mai multe efecte secundare şi nedorite in planul relaţiilor oficiale, dar mai ales in planul relaţiilor de consensualitate cotidiană in care bravii cetăţeni romăni işi căştigă o păine, aiurea. In lumea asta largă.
Dacă cei in drept - din Romănia şi Italia - nu localizează şi izolează rapid şi punctual juridic această crimă oribilă, ce anunţă un potenţial de scandal politic, diplomatic şi mediatic imens, avem atunci o problemă. S-ar putea ca nu numai romănii şi romii din Romănia să constituie o revelaţie pentru publicul european, ci şi publicul şi oficialii europeni să devină o revelaţie pentru publicul romăn, de acum inainte.
Citește pe Antena3.ro
