Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
PSD a inaugurat sezonul congreselor de partid cu un spectacol încărcat de kitsch şi de suspans. Liberalii s-au situat exact la polul opus, plictisindu-i pe comentatorii dornici de senzaţional cu o şedinţă lungă, convenţională şi lipsită de surprize. Diferenţele între cele două formaţiuni ale opoziţiei sunt însă mai mari decât cele dintre vrăjitoarele de la Romexpo şi SPP-iştii de la Palatul Parlamentului.
Crin Antonescu şi-a impus "lista" la conducerea PNL. Victor Ponta a fost impus de o listă de lideri PSD-işti. Sigur, din perspectiva puterii, ambele scenarii par la fel de reprobabile. Lui Antonescu i se reproşează apucăturile "dictatoriale". Este acuzat că a sacrificat democraţia de partid pentru a-şi asigura o echipă devotată. Ponta, în schimb, este prezentat ca o marionetă captivă fidelilor lui Geoană.
Degeaba s-a schimbat preşedintele, dacă în structurile de conducere au rămas aceiaşi oameni... Cum ai da-o, tot nu-i bine!
În realitate, ambele reţete sunt legitime. Ambele soluţii sunt corecte, fiind adaptate la realităţile extrem de diferite din cele două partide. Liberalii nu aveau nici un interes să-şi saboteze recent testata locomotivă electorală. Era previzibil şi firesc să meargă pe mâna lui Antonescu. La PSD, identificarea unui lider credibil a fost mult mai anevoiasă. Lui Ponta i s-a acordat o şansă, nu un cec în alb. Nici nu avea cum să-l pretindă.
Dar diferenţa fundamentală dintre cele două partide vizează vulnerabilitatea în faţa atacurilor orchestrate de la Cotroceni. Mulţi fruntaşi social-democraţi nu sunt deloc surzi la cântecele sirenelor portocalii. La numai două zile după ce candidase la şefia PSD, Cristian Diaconescu a sărit în barca "independenţilor" lui Gabriel Oprea. Dacă n-a putut fi liderul Opoziţiei, s-a angajat susţinător al puterii... Asta da consecvenţă!
Mai onest a fost, până la urmă, demersul lui Viorel Cataramă, care a încercat să-l contracandideze pe Crin Antonescu, promiţând intrarea imediată a liberalilor la guvernare. Măcar, în cazul său, oferta era limpede, compromisul asumat. Iar PNL a avut ocazia să demonstreze o remarcabilă coeziune strategică. În tot partidul, Cataramă nu a reuşit să găsească nici măcar 32 de oameni dispuşi să-i acorde girul.
Campania de racolări pentru actuala putere riscă să facă în continuare ravagii prin PSD. Se repetă aproape identic scenariul schismei Stoica - Stolojan din 2008. Liberalii i-au supravieţuit. Şi s-au imunizat în mare măsură împotriva acestor tactici murdare. Cei uşor de momit au plecat deja. Din PNL nu vor mai fi dezertări masive. Social-democraţii învaţă abia acum lecţia dură a clarificărilor forţate.
