Lectura – un viciu nepedepsit

Trebuie să mărturisesc că una dintre lecturile mele favorite este reprezentată de cărţile de bucate.

Nemuritoarea capodoperă a Sandei Marin, rafinamentele lui Sevastos, umorul lui Păstorel, erudiţia lui Radu Anton Roman, toate m-au ajutat să depăşesc momente dificile. Dacă am petrecut cândva ore întregi studiind reţete de sosuri, am încercat să răscumpăr această nevinovată plăcere, dedicându-mă apoi literaturii cu iz profesional.

Vara aceasta a început sub semnul unui titlu neobişnuit: "Lumea periculoasă a fluturilor şi uimitoarea subcultură a delincvenţilor, colecţionarilor şi ecologiştilor". Povestea începe cu descrierea unui fascinant proces biologic.

După ce îşi măreşte masa corporală de 27 de ori, omida atârnată de o frunză se înfăşoară în mătase şi se dizolvă spontan. În următoarele două săptămâni, printr-un proces nu prea bine înţeles de specialişti, masa gelatinoasă se transformă într-o fiinţă multicoloră şi perfect aerodinamică, fluturele.

El trăieşte într-o lume plină de pericole, duşmanii naturali care îl pot ataca încă înainte de ieşirea din cocon, dar şi braconierii care îşi au clientela lor de artişti, colecţionari şi entomologi. Autorul, Peter Laufer, îi dedică un capitol întreg lui Yoshi Kojima, cel mai cunoscut traficant de fluturi din lume.

Şi dacă acest trafic ilegal nu vi se pare deajuns de ciudat, cartea ne mai poartă şi la petrecerile din Mexic unde sunt foarte apreciate un fel de clătite (tacos) umplute cu pupe de fluturi. O menţiune aparte merită şi confruntarea dintre guverne şi cei care încearcă să prevină dispariţia frumoaselor lepidoptere, atât de iubite de Nabokov.

Asistăm în ultimele două decenii la o tradiţie pe cale de formare, literatura neurologică, strălucit reprezentată de Oliver Sacks, Andrew Klavanis şi Jeremy Campbell. Nou-venită în domeniu, Jill Bolte Taylor îşi intitulează cartea, "Intuiţia fulgerătoare". Supravieţuitoare a unui grav accident vascular cerebral, autoarea, de meserie neuroanatomistă, se ocupă de rolul fiecăreia dintre emisferele cerebrale.

Cea dreaptă, intuitivă şi impresionistă, se află într-un continuu dialog cu stânga, responsabilă cu logica şi critica. Împreună, ele produc din informaţia senzorială care ne parvine din mediul înconjurător ceea ce numim imaginea realităţii. Nu prea ştim cum arată lumea percepută doar prin intermediul unei singure emisfere a creierului.

Accidentul vascular i-a oferit autoarei posibilitatea de a cunoaşte şi a descrie, după opt ani de terapie şi recuperare funcţională, viaţa dominată de emisfera dreaptă, netulburată de vocea critică a celei stângi. Cartea ne oferă nu numai o lecţie de neurologie şi anatomie, ci şi o imagine cu totul nouă a vieţii noastre interioare.

Departe de lumea delicată a fluturilor, departe de subtilităţile anatomice şi funcţionale ale creierului, ne aşteaptă lumea sordidă, pestilenţială, a Londrei secolului 17, plină de hoţi de buzunare şi de vindecători închipuiţi, de beţivi şi de bordeluri, dominată de Turnul din care răzbat gemetele victimelor.

Delincvenţi mărunţi pilesc marginea monedelor şi topesc argintul, un cartofor notoriu duce de râpă monetăria naţională, banii falşi circulă pretutindeni. Dar în 1696 cartoforul e înlocuit cu un om care începe să facă ordine şi curăţenie în fabricarea banilor. Numele lui este Sir Isaac Newton.

Volumul III, "Sistemul Lumii" din ciclul baroc al lui Neal Stephenson? Nici vorbă. Avem de a face cu un alt titlu masiv: "Newton şi calpuzanul (CALPUZÁN, - Ă, calpuzani, s.m. şi f. (Înv.) Falsificator de bani. • Fig. Om rău, ticălos. - Din tc. kalpazan. Sursa: DEX '98 Î) - necunoscuta carieră de detectiv a celui mai mare savant al lumii". Cartea lui Thomas Levenson este povestea luptei ascunse dusă de rigurosul savant care "a făcut ordine în Cosmos" pentru a-l descoperi pe vicleanul, dar strălucitul falsificator William Chaloner.

Anglia vremii nu avea o poliţie care să-şi merite numele. Amprentele digitale nu erau încă folosite în criminalistică. Newton a fost nevoit să adune el singur dovezi suficiente împotriva celui care avea de gând să se infiltreze în monetărie. Omul de ştiinţă nu a precupeţit nici un efort, bântuind deghizat prin cârciumi pentru a-i urmări pe Chaloner şi pe ciracii săi. Perseverenţa savantului l-a dus pe calpuzan la spânzurătoare şi a salvat moneda naţională.

Ajuns peste o vreme membru în Parlament, Newton avea să ceară cuvântul o singură dată. Intervenţia sa a fost clară şi concisă, a cerut să fie închis un geam. Îl trăgea curentul...