Leul consolidarii economice

Un leu nou inseamna un leu tare, un leu sanatos, un leu care trebuie sa sustina economia romaneasca si finantele publice. Un leu care sa poata fi cheltuit in conditii de stabilitate economica nu poate sa se realizeze decat cu politici stranse si viziuni coerente in perioada anilor 2006-2007

Cand in anul 2004 s-a luat decizia ca Romania sa adopte anul acesta o moneda noua, cu semnificatii deosebite pentru economia noastra, premisele de atunci conduceau clar catre o consolidare economica si trecerea Romaniei de la o etapa de tranzitie catre o etapa de cresteri economice semnificative.

Era anul 2004 cand, in viziunea multor analisti financiari si economisti, chiar daca era un an electoral, se prefigura a fi cel mai bun an economic al Romaniei postdecembriste. Viziunea acestor analisti nu a fost gresita. Anul 2004 a fost cel mai bun an economic al Romaniei, iar decizia luata de catre Guvern impreuna cu BNR, de "cosmetizare" a monedei nationale, a fost una corecta si luata la timpul potrivit. A trecut un an de la aceasta decizie, timp in care BNR a pregatit cu minutiozitate lansarea la 1 iulie 2005 a noilor insemne monetare romanesti.

1 iulie poate fi considerat, pe langa o data in care valul scumpirilor mai atenueaza din bucuria lansarii leului nou, ca o data istorica pentru Romania. Este a treia oara in ultimii 65 de ani cand tara noastra renunta la un numar de zerouri ca dovada a unei economii mai stabile si mai puternice. Intrebarea care este pe buzele tuturor este legata de faptul daca aceasta operatiune, efectuata in circumstantele anului 2004 si in viziunea economica a fostului Guvern, poate sa continue si sa-si consolideze pozitia in anii care urmeaza. Si asta in conditiile in care Romania trebuie sa se alinieze cat mai rapid la cerintele UE si sa se integreze in procesul mondializarii care acapareaza treptat intreaga omenire.

Este de subliniat, de la bun inceput, faptul ca primele 6 luni ale anului 2005, care au inregistrat o crestere economica, pot sa sustina in perioada urmatoare acelasi ritm si sa creasca competitivitatea economiei romanesti. Din nefericire insa, aceste prime 6 luni au aratat si un gram de slabiciune in ceea ce priveste finantele publice, politica monetara si chiar politica de creditare in economie. Aceasta slabiciune, care vine sa dea peste cap ratiunile initiale de crestere economica, releva doua lucruri esentiale. In primul rand, sustenabilitatea politicilor fiscal-bugetare pe termen lung, ca factor determinant in procesul de coborare a ratei inflatiei, iar in al doilea rand, procesul de tintire a inflatiei, pe care BNR urmeaza sa il introduca in perioada urmatoare, dar care in mod obligatoriu trebuie coroborat cu o politica economica si fiscala bine ancorata in realitatea romaneasca.

Orice fel de derapaj poate sa conduca in orice moment la o tendinta de crestere a dobanzilor, la o mai mica incredere in moneda nationala si la o apropiere mai accentuata de valutele internationale.

Procesul denominarii are, in principal, rolul de a crea incredere in moneda romaneasca, de a crea incredere in economisire si, nu in ultimul rand, de a crea acea consolidare monetara pentru pregatirea tarii in perioada anilor urmatori, la introducerea monedei europene.

Daca politica fiscal-bugetara inceputa in acest an va continua cu aceleasi balbaieli, cu aceleasi retineri si derapaje, este cert ca ea va constitui un factor de risc pentru ceea ce trebuie sa insemne un leu puternic. Chiar daca la prima vedere nu este nici o legatura intre politica fiscala si politica monetara, una nu poate exista fara cealalta. Si cum in aceste ultime 6 luni, politica monetara a fost preponderanta si nu cea fiscala, se pune intrebarea daca viziunea Guvernului de sustinere a acestei operatiuni importante, ce a avut loc la 1 iulie, poate fi continuata si consolidata. Este imperios necesar ca in perioada urmatoare strategia fiscala care va fi elaborata de catre Guvern sa fie in stransa corelare cu politica BNR, astfel incat cerinta de baza pentru un leu puternic sa fie tinta comuna de descrestere a ratei inflatiei in urmatorii ani. Deja tinta de inflatie pentru anul 2005 este compromisa, iar masurile care se preconizeaza, de crestere a unor impozite si taxe in anii 2006-2007, vor face ca viata Bancii Centrale sa fie tot mai complicata, iar politicile ei necoordonate cu cele ale Guvernului.

Un leu nou inseamna un leu tare, un leu sanatos, un leu care trebuie sa sustina economia romaneasca si finantele publice. Un leu care sa poata fi cheltuit in conditii de stabilitate economica nu poate sa se realizeze decat cu politici stranse si viziuni coerente in perioada anilor 2006-2007. Si asta pentru a putea spune, dupa momentul aderarii, ca Romania este pregatita in perioada anilor 2010-2014 sa renunte la leul nou pentru un euro care sa fie acceptat si indragit de catre romani, un euro care sa integreze Romania in Europa si din punct de vedere financiar-monetar.