Liberalii se pregatesc de furtuna

"Dupa toate datele, la 16 mai 2006, Raportul de tara va recomanda admiterea Romaniei la 1 ianuarie 2007. O data cu asta se va ridica de deasupra Coalitiei de guvernare sabia lui Damocles. Argumentul stabilitatii politice necesare isi va pierde din autoritate. Nu intamplator, de altfel, si Traian Basescu, si Mircea Geoana isi permit deja sa sustina ca si pana la 1 ianuarie 2007 se pot petrece schimbari majore pe scena noastra politica. Sa nu fie constient premierul de aceasta realitate?"

Reunita la Timisoara, Delegatia Permanenta a PNL a adoptat o Rezolutie avand drept punct major teza stabilitatii interne ca necesitate de interes national in perspectiva integrarii in Uniunea Europeana.

In viata PNL de dupa alegeri, teza nu e o noutate. Anul trecut, Calin Popescu Tariceanu s-a razgandit in privinta demisiei, aducand drept argument major pericolul intruchipat de alegerile anticipate declansate in plin proces de monitorizare a Romaniei de catre Bruxelles. Pentru a fi si mai convingator, premierul si-a anuntat rasucirea spectaculoasa dupa intoarcerea de la Bruxelles. Sugestie mai mult decat batatoare la ochi: eu as demisiona, ca nu ma tin de scaun, dar oficialii europeni m-au avertizat sa raman. Ajuns nu demult pe meleaguri romanesti, Comisarul UE pentru extindere, Olli Rehn, a pus si el accent, in discursurile sale pentru consumul intern romanesc, pe nevoia de stabilitate, disciplina, angajament. Nu intamplator, Documentul de la Timisoara are drept motto un citat din pledoaria lui Olli Rehn pentru ramanerea lui Calin Popescu Tariceanu in fruntea tarii.

Invocarea nevoii de stabilitate interna pentru indeplinirea angajamentelor in vederea integrarii e un instrument nu lipsit de eficienta, dovedind un insemnat capitol de inteligenta politica la nivelul actualei conduceri a PNL.

Popor nitel romantic, romanii sunt ostili celor care lasa impresia ca se bat pentru a ajunge sau pentru a ramane la putere. Fireste, o minima maturitate politica ar convinge imediat ca politica e prin esenta batalie pentru putere si, in aceste conditii, n-ar trebui sa nedumireasca vointa unui politician de a ajunge sau de a ramane in capul mesei. In cazul romanilor, infantilismul politic ii face sa creada ca politicienii sunt un soi de fete de pension. Un infantilism care explica succesul politicienilor demagogi, electoratul nostru fiind gata sa inghita insemnate cantitati de gogosi electorale.

Calin Popescu Tariceanu a intuit astfel dezastrul la care s-ar expune prin identificarea bataliei sale de a ramane premier cu nevoia de a fi stab cu orice pret. In aceste conditii, el si-a justificat in dese randuri, pana la obsesie chiar, razgandirea de anul trecut, respingerea anticipatelor si, mai ales, supravietuirea sa ca premier prin exigentele procesului de admitere a Romaniei la 1 ianuarie 2007 in UE. Domnia sa vrea sa ne sugereze ca ar renunta si maine la postul de prim-ministru, datator de batai de cap, chinuitor pentru un om care tanjeste dupa timpul liber pentru o plimbare prin parc cu sotia sau chiar pentru o cursa cu motocicleta. E constient insa ca plecarea sa din fruntea tarii ar insemna instabilitate politica majora, care instabilitate ar afecta grav sansele admiterii in UE la data de 1 ianuarie 2007. Nu lipsita de abilitate e si invocarea declaratiilor facute de oficialii europeni. Popor cu mari complexe de provinciali, romanii sunt extrem de sensibili la spusele celor care trec drept trimisi ai unor noi puteri.

Dupa toate datele, la 16 mai 2006, Raportul de tara va recomanda admiterea Romaniei la 1 ianuarie 2007. O data cu asta se va ridica de deasupra Coalitiei de guvernare sabia lui Damocles. Argumentul stabilitatii politice necesare isi va pierde din autoritate. Nu intamplator, de altfel, si Traian Basescu, si Mircea Geoana isi permit deja sa sustina ca si pana la 1 ianuarie 2007 se pot petrece schimbari majore pe scena noastra politica.

Sa nu fie constient premierul de aceasta realitate?

Fireste ca atat Calin Popescu Tariceanu, cat si ceilalti lideri PNL stiu ca dupa 16 mai 2006 nu va mai rezista argumentul stabilitatii impotriva unei schimbari majore la nivelul puterii.

De ce apeleaza in continuare la argumentul stabilitatii politice?

Pentru ca liberalii lui Calin Popescu Tariceanu si-au facut un stindard din a convinge electoratul ca, in timp ce altii (Traian Basescu, adica) se tin de crize succesive, furnizoare de instabilitate interna, ei, oameni responsabili, sunt preocupati exclusiv de lucruri mult mai importante, cum ar fi buna administrare a tarii. Ei spera ca prin asta vor obtine un insemnat capital politic in perspectiva crizei majore care va veni dupa Raportul de la 16 mai.

Altfel spus, liberalii invoca necesitatea stabilitatii politice, pregatindu-se de zor pentru vremurile instabilitatii politice.

Din pacate, doar un impermeabil insa pentru furtuna care se intrezareste la orizont.