Liftul tranziţiei

Aţi văzut vreun prezidenţiabil arestat pentru corupţie? Politicienii ştiu asta. Judecătorii admit că suntem îmbâcsiţi de politică. Dar acceptă.

Guvernul Tăriceanu trebuie să cadă! Premierul trebuie să plece! România e în co­laps! O ducem rău de tot! Bursa cade, euro creşte! Guvernatorul e chemat de urgenţă la Guvern! Economiştii îşi dau cu părerea la televizor! Inflaţia e şi ea mare! Alt motiv de îngrijorare!

Suntem o naţiune isterizată de declaraţii alarmiste. Suntem un po­por condus de la televizor! Băsescu vorbeşte întruna despre Norica, des­pre Stroe, despre Meleşcanu. Răz­boa­iele lui mici cu ANI, Dani de la DNA, Kovesi, procurori, mandate, corupţie, flotă, Mihăileanu, termo­pa­ne şi Bechteluri. Fostul ministru de­mo­crat, Radu Berceanu, e în ofensi­vă. Se răz­bo­ieş­te cu ministrul liberal al Transportu­ri­lor, Ludovic Orban, şi din luptă ajun­ge cu sabia la gu­ver­na­rea PSD. Dar parcă pe asta nu ar deranja-o atât de tare. Deh, Miron Mi­trea s-a învârtit de o slujbă frumoasă în noul PSD, cel aflat în două campanii capitale: una pentru tăierea capului actualului pre­şedinte, Mircea Geoană, şi înscă­u­na­rea cuplului Iliescu – Năstase, dacă îi va reuşi, alta pentru doborârea balaurului băsescian şi a prozeliţilor săi. Ambele bătălii par imposibil de câş­ti­gat!

Dar cu experienţa fugăririi CDR de la guvernare, democratic, prin vot universal, la finalul lui 2000, orice este posibil. Cine se ocupă în acest timp de economie? Dar de afacerile ţării? De proiectele care, cu stânga sau cu dreapta la guvernare, tot trebuie rea­lizate? Că uite unde ajungem: auto­străzi nu avem nici de leac, dar vinovaţi cât maci în luna lui cuptor.

O armată de funcţionăraşi lucrează, în toate guvernele, cu toţi premierii şi pe orice vreme, pentru ca ţara să fie administrată. Ei sunt şoriceii din birourile ministeriale, guvernamentale şi ale diferitelor direcţii ale instituţiilor statului. Ce fac aceşti birocraţi aduşi de diverse partide politice, în timp, şi care au rămas pe posturi sub mantia generoasă a funcţionarului public?

Când şefii lor muncesc, sunt puşi pe treabă, se agită pentru binele comun, sunt şi ei în stare de alertă şi nu mai prididesc cu alergătura cu liftul între etajele tranziţiei. Când şefii lor sunt ca plecaţi de la bal direct la spital şi îşi scot ochii în piaţa publi­că, rozătoarele din cabinetele guvernamentale rod în gol, taie dosare la câini, fac adiţionale în interes personal, hibernează.

N oi nu avem o structură administrativă puternică, pe care să nu o clatine starea de bună sau proastă dispoziţie a zeilor politici. La noi, totul e ca atunci când faci ma­io­ne­ză: dacă uleiul nu e bun sau gos­po­dina nu are mâna iute, se taie. Aşa cum li se retează şi funcţiona­rilor pofta de muncă pe vreme de restrişte politică. Efecte? Cât cuprinde! Adio fonduri comunitare, adio înaintare la selecţii şi licitaţii pentru interes public, la revedere progres, drum bun prosperitate. În afa­ceri este exact ca în justiţie. Aţi văzut vreun prezidenţiabil arestat pentru corupţie? Politicienii ştiu asta. Judecătorii admit că suntem îmbâcsiţi de politică. Dar acceptă.

Aşa cum am acceptat ca doi co­munişti să se bată pentru cel pe care îl considerau simbolul trecutului – Ion Iliescu –, ei fiind, de fapt, nişte vlăstare ale aceluiaşi trecut, aşa şi justiţia va închide ochii, dacă anul electoral o va cere. Deci, de ce nu şi doi posibili condamnaţi să nu intre, din nou, în aceeaşi cursă. Care te scapă şi de dosar, şi de partid.

C-aşai în tenisul politic!