Un scartan complexat, ajuns sa scrie despre oameni valorosi, nu va putea decat sa-i injure. El se hraneste de o viata din mizeria de sub pres, din negreala unghiilor si din haznalele de unde isi inmoaie tocul. Vorbeste cu latraturi, ai senzatia ca este un maidanez ragusit care nu s-a adapat de mult. A descoperit tarziu sapunul si il foloseste rar si cu economie. Isi dramuieste odicolonul ca pe o potiune magica. Sireturile le poarta separat de incaltari pe post de bracinari. Primul costum l-a imbracat mult timp pe dos, cu eticheta la vedere, motiv de fudulie, dar si de protectie pentru stofa. Gumarii i-au fost conduri, nu din saracie, ci din zgarcenie. S-a dat om din gloata, dar este mort sa stea in prezidiu. I-a urat sincer pe invingatori, dar le-a cersit zambetul celor de pe podium. Nu a castigat niciodata vreun concurs, nu participa la competitii de frica umilintei, era perdantul care nu stia sa piarda. S-a agatat de pulpana celor talentati pentru a manca si el o paine. Le jura devotament sefilor, dar era primul lor sapator. Privea pe sub sprancene nu din modestie, ci pentru a-si ascunde privirea vicleana si ranceda.
Am avut nesansa sa-l cunosc bine, au fost anii cei mai penibili pe care i-am trait in peste patruzeci de ani de gazetarie. Nu am crezut ca meseria asta poate ajunge atat de jos, ca va accepta ca asemenea jeguri morale sa urce in ierarhie si sa depaseasca prin incultura, prostie si rautate tot ceea ce a produs Casa Scinteii in istoria ei zbuciumata. Si-a pacalit colegii, si-a jecmanit patronii, a devenit 'modelul' de falimentat afaceri si de dizolvat redactii. A plecat de peste tot cu suturi care, intr-o lume a nonvalorilor si a apelor tulburi, au fost pasi spre varful nemerniciei sale, in care s-a autodepasit mereu. De la escrocarea unui interviu cu Hagi a descoperit istoria, crezand ca a fost erou la Revolutie si ucigasul teroristilor. Din balba in balba a devenit orator neinteligibil, din ceata gandirii a emis teorii conspirationiste gazduite la televiziuni create pentru enervarea publicului. Asa a fost aruncat in grila ca sa acopere orele tarzii pentru insomniacii suparati pe restul lumii. Verdictele lui poticnite vizeaza problemele planetare, mereu are solutii pentru perpetuum mobile si descoperirea leacurilor universale. Ajuns in preajma oamenilor importanti, se crede egalul lor, groapa dintre cartile scrise de ei si titlurile citite de el o astupa fara rusine, crezandu-se lecriven. Cand amusineaza necazul vreunei glorii sare ca o hiena sa batjocoreasca prada. Unealta a unor zone obscure, isi face meserie din murdarirea miturilor; are rolul de a scrie mascari pe soclul statuilor si se mandreste cand urineaza golaneste cu spectatori, spre delirul galeriilor de ultrasi care scandeaza 1, 2, 3…
Avand studii discrete, a descoperit marele lui subiect in siajul bacalaureatului pentru olimpici, terfelind pe cea mai titrata sportiva a Romaniei, o uriasa personalitate a sportului mondial – Elisabeta Lipa. Prostia lui funciara, dublata de ura piticului impotent, alimenteaza motorul calomniei, turat de acuze ridicate la rang de razboi biblic. Vrea executie publica, poate si retragerea celor cinci medalii olimpice de aur si ingroparea titlului de canotoarea secolului XX, degradarea Elisabetei Lipa la pozitia lui de pigmeu inveninat. Un limbric devenit tenie va fi mereu slujbas in spatiul intestinului gros, care are rolul lui in ochiurile mlastinoase ale defecarii. El este jigodia perfecta, cand pune silabele pe tine se vede cine misca pana prostului. Amin!