Locul lui Eminescu la Capşa

SCRIITORUL DE LA PAGINA 3
AM BĂUT O CAFEA la Capşa, lîngă fereastra unde obişnuia, pe vremea cînd era ziarist la Timpul, să-şi bea şi Eminescu mazagranul. La Amsterdam, la Rijksmuseum, în faţa Rondului de noapte al lui Rembrandt am stat cîteva clipe la aceeaşi distanţă faţă de tablou la care stătea şi artistul cînd îl picta.

SCRIITORUL DE LA PAGINA 3
AM BĂUT O CAFEA la Capşa, lîngă fereastra unde obişnuia, pe vremea cînd era ziarist la Timpul, să-şi bea şi Eminescu mazagranul. La Amsterdam, la Rijksmuseum, în faţa Rondului de noapte al lui Rembrandt am stat cîteva clipe la aceeaşi distanţă faţă de tablou la care stătea şi artistul cînd îl picta. Am stat în spaţiul ocupat cîndva de Rembrandt. Pe moment nu am simţit nimic deosebit, dar, tot gîndindu-mă la ce aş fi putut sau ar fi trebuit să simt, multe sensibilităţi mi s-au ascuţit şi au devenit productive artistic. Dar numai după ce m-am gândit timp de treizeci de ani la asta.


LÎNGĂ POARTA MARE de fier forjat, ce străjuieşte intrarea în curtea unei instituţii frecventate de oameni de cultură, veghează un cîine negru şi fioros. Cîinele trebuie să le dovedească portarilor că-şi cîştigă mîncarea şi îngăduirea prin muncă şi latră selectiv. De fapt mîrîie şi, din cînd în cînd, scapă un ham-ham fără convingere. Şi-a dat seama că nici cu vizitatorii nu trebuie să se pună rău. Neplăcută situaţie: să nu aibă nimeni nevoie de tine, iar tu să te străduieşti să dovedeşti lumii că eşti fiinţa potrivită la locul potrivit.


UN FILM RUSESC se chema Cantonul părăsit. În orice direcţie ai apuca-o cu trenul în România, indiferent din care oraş pleci, vezi cantoane părăsite. Nu-i greu să-ţi imaginezi ce viaţă duceau cantonierii în ele. Cu ferestrele oarbe, cu lemnăria furată, unele şi fără acoperiş, cantoanele părăsite povestesc cum era viaţa dinăuntru pe vremea cînd erau locuite. Normal, ar fi trebuit demolate!


LA ÎNTREBAREA "Care sînt cele zece cărţi pe care ţi le-ai lua dacă ai naufragia pe o insulă pustie?", intervievatul se simte obligat să dea acelaşi răspuns simandicos pe care l-a citit dat de alţii. Oameni care n-au deschis niciodată Biblia, iar pe Shakespeare îl cunosc doar din filme, ştiu că se cuvine să fie profunzi şi o ţin numai cu Dostoievski, Cervantes şi Kant. Mai proprie bibliotecilor noastre personale ar fi însă întrebarea: "Ce cărţi ai lua cu tine dacă ar trebui să te muţi dintr-o vilă într-o garsonieră?". În seria acestor prostioare ultimative intră şi întrebarea: "Ce-ai face dacă ai afla că pămîntul ar fi zdrobit de un meteorit gigantic într-o oră?". Am citit răspunsurile cu care au ţinut să-şi dovedească isteţimea nişte celebrităţi ale showbiz-ului şi brusc mi-a trecut prin minte o întrebare mult mai adecvată situaţiei de vedetă de mucava: "Ce-ai face dacă te-ai duce la doctor pentru o gripă, iar doctorul ţi-ar spune că gripa e de fapt sifilis?". Toată lumea are răspunsuri spirituale la întrebări de genul "Ce-ai face, dacă moşteneşti un milion de dolari?", dar mai interesante ar fi răspunsurile unora care se scaldă în bani la întrebarea: "Poţi să supravieţuieşti cu o pensie lunară de 100 de euro?".


O DOAMNĂ, venind vorba de Zoe Ceauşescu şi de nu ştiu ce carte publicată de aceasta, se repede în asistenţă de parcă i-ar fi reproşat cineva ceva: "Pe mine nu mă interesează ce spune lumea, eu am fost şi rămîn prietenă cu Zoe". Ce simplu e să te dai integru cu lucruri pe care nu se grăbeşte nimeni nici să le conteste, dar nici să le verifice.