Lordul suparat

Cateva saptamani la rand, toti angajatii Jurnalului National am primit mai multe scrisori de la un cititor suparat.

Cateva saptamani la rand, toti angajatii Jurnalului National am primit mai multe scrisori de la un cititor suparat. Il deranja tot ce scriam. Vreo doua zile, posta a refuzat sa ni le aduca, fiindca erau prea multe si abia atunci ne-am dat seama cat ne lipseau. Chiar si unei bube, dupa ce se vindeca, ii duci dorul, daramite unor misive, in care ti se demonstreaza, in felul sincer si neaos al romanului foarte suparat, ca esti dobitoc, agramat, tradator de neam si ca ignori adevaratele probleme ale tarii.

Ziaristii sufera cand nu sunt injurati de cititori. Inseamna ca nu sunt luati in seama. Sunt atat de harnici cititorii, care simt nevoia sa-i injure din tot sufletul si perfect dezinteresati pe cei mai activi ziaristi, incat firavele laude care ne vin din cand in cand in redactie ne pun pe ganduri: Oare unde am gresit? Oare ce-am putut sa scriem, daca nu ne insulta si nu ne face albie de porci nimeni? Un coleg, care era laudat la cateva zile odata pentru articolele sale de cititori din toata tara, a intrat la idei si apoi s-a internat la psihiatrie. Cand esti insultat in scris sistematic si cu bunacredinta ani de-a randul, o scrisoare de multumire si cateva cuvinte frumoase si cuviincioase iti dau peste cap sistemul nervos. Ziaristul si boxerul sunt nascuti dintr-o mama. Amandoi stiu sa incaseze. Nimeni nu se intreaba daca pumnii pe care-i primeste in cap un boxer au un temei rational sau vin la intamplare. Nici un gazetar care-si iubeste profesia nu e deranjat de vorbele murdare pe care i le scriu unii cititori. Cine mai stie, in afara de tine si de omul care te-a ales ca sa te injure, ca nu esti autorul articolelor incriminate in scrisori si ca suparatul cititor a gresit adresantul? Nimeni. Si, atunci, de ce sa nu te bucuri ca ai castigat un suparacios. Intr-o zi, o sa-ti citeasca si reportajele ori anchetele tale si o sa te injure cu motiv.

Cand e sa se intample o nenorocire, apoi se intampla! Cu totii am sperat ca povestea de dragoste chioara si amor nebun cu suparatul numarul unu al ziarului sa nu se termine niciodata. Totusi, o saptamana n-am mai primit scrisorile sale si ne-am suparat. Te pomenesti ca, in loc sa-si cheltuie pensia sanatos pe plicuri si pe timbre, o tine tot intr-un dezmat, risipind-o pe mancare si medicamente?! Noroc ca marele suparat nu ne insulta semnand ca toata lumea "Un om cinstit" sau "Un cetatean cu simtul raspunderii", ci chiar cu numele si adresa reale.

O delegatie de o suta de ziaristi, selectata din colegii cu mai mult de zece ani de antrenament la sudalme, jigniri, aluzii pe linie materna si amenintari cu scuipatul intre ochi l-a vizitat si l-a gasit sanatos si bun de munca. Bun de scris zeci de epistole zilnic catre toate redactiile pline de ziaristi compromisi, vanduti, corupti, fara caracter si cu mame iresponsabile, care i-au adus pe lume in ciuda faptului ca s-a vazut inca de la primul tipat pe ce cale vor apuca in viata. Sanatos, cum spuneam, insa suparat de moarte pe presa, pentru ca nimeni nu a avut bunul-simt sa-l si plateasca pentru stradania sa. Daca nu pentru injuraturi, macar pentru caligrafie si gramatica.

Si pe buna dreptate, intrucat, dintre cei care nu se simteau romani adevarati daca nu-si varsau din timp in timp naduful pe ziaristi, era singurul care scria "Futu-Va" corect, cu liniuta si cu majusculele la locul lor, ca lorzii.