Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Radu Berceanu este înnoit cu Radu Berceanu. Văcăroiu este înnoit cu Văcăroiu. Băsescu este înnoit cu Băsescu. N-am văzut nici un puşti în dezbaterile voastre televizate. De ce nu-i chemaţi şi pe ei să arate ce au în cap? Toate partidele defilează cu ideea promovării tinerilor!
Ultimul roman al poetului rus Evgheni Evtuşenko se cheamă "Să nu mori înainte de moarte". Păstrez la Sângeru, cartea, cu toate că am citit-o, şi încă pe nerăsuflate. L-am cunoscut pe Evtuşenko acum 20 de ani. Am realizat atunci un interviu în căsuţa lui din pădurea Peredelkino, de lângă Moscova. Era deputat într-o gubernie siberiană. Promisese alegătorilor nişte tone de săpun. Săpunul făcea parte din programul lui electoral. Mi-a zis: Să nu te pună naiba să intri vreodată în politică. Eu m-am ars! Presa îţi schimonoseşte gesturile. Adversarii politici te mânjesc cu noroi. Fiecare individ se simte îndreptăţit să te scuipe şi să te înjure. Rămâi poet! Oamenii îţi cer autografe pe cărţile tale, femeile te confundă cu versurile pe care le iubesc şi li se pare că te iubesc pe tine.
N-am intrat în politică şi nu voi intra, cu toate că mi s-au făcut în toţi aceşti 18 ani oferte generoase. Am refuzat mereu. Am refuzat şi orice post bugetar. Îmi văd de A.M.Press-ul meu şi îmi conserv dreptul de a-mi spune părerea. Iată însă că politica nu mă iartă. Îmi intră în casă. Fiu-meu, Arin Alexandru Avramescu, are 33 de ani. E un avocat, zic eu, de succes. Are o fetiţă de 3 ani, munceşte mult, nevastă-sa e psiholog, conferenţiar universitar. Aproape am uitat că Arin este din studenţie liberal. El a reînnodat o tradiţie a familiei, întreruptă la Canal, şi din care eu absentez. Tată, mi-a zis, organizaţia liberală a Sectorului 1 din care fac parte m-a propus drept candidat pentru Senat. Am reflectat mult, apoi am zis da. Îl privesc pe fiu-meu ca pe un extraterestru. Mi s-au tăiat picioarele. Eşti prea tânăr, bâigui într-un târziu. N-ai voie. Am, zice, la 33 de ani poţi candida pentru un post de senator. Cine te susţine, cine te cunoaşte? Ai apărut, uneori, la televizor, ca avocat. Âia de la partid au nevoie, probabil, de carne de tun. De unii care să transporte voturi altora. Cine mai candidează în Sectorul 1? Crin Antonescu, într-un colegiu, eu, în celălalt! De la PSD, Sergiu Nicolaescu. Cum te vei bate tu cu celebritatea lui Nicolaescu? Îţi aminteşti acel scheci: Şi acum pelicula peliculelor! Regizor – Sergiu Nicolaescu, scenarist – Sergiu Nicolaescu. În rolul principal – Sergiu Nicolaescu. În toate rolurile secundare – Sergiu Nicolaescu! În rolul lui Sergiu Nicolaescu – Draga Olteanu Matei! Nu mă bat cu gloria domnului Nicolaescu, ci încerc să îmi promovez ideile. Unde? – întreb eu. Cine te lasă pe tine să vorbeşti la televizor?
Sunt singur la Sângeru, vântul mi-a zburat din balcon trei ghivece cu muşcate. Culeg cu grijă florile sfârtecate şi încerc să le resădesc. Am cele mai frumoase muşcate din sat. Profesoarele, în drum spre şcoală, îmi cer butaşi. Cum faceţi de le ţineţi mereu înflorite? Le mângâi, zic eu. Zilnic îmi răsfăţ cu sufletul muşcatele. Deci fiu-meu vrea să fie senator! Înseamnă că eu sunt mort de mult. Cum să fii în viaţă dacă ai un copil senator? Socotesc dacă am 100 de ani. Parcă n-am.
Mă sună un amic dintr-o televiziune. Felicitări, zice, l-am văzut pe Arin pe lista candidaţilor PNL la Sectorul 1. Să n-aud! – mă reped eu. Alt subiect n-ai? Amicul mă ia la rost. În loc să-l ajuţi, faci pe nebunul! Nu cred, zic, în înnoirea clasei politice. Am văzut cum este înnoită prin acest faimos uninominal. Radu Berceanu este înnoit cu Radu Berceanu. Văcăroiu este înnoit cu Văcăroiu. Băsescu este înnoit cu Băsescu. N-am văzut nici un puşti în dezbaterile voastre televizate. De ce nu-i chemaţi şi pe ei să arate ce au în cap? Prietenul meu din televiziune râde. Listele cu invitaţi pentru dezbateri ne vin direct de la partide, mă lămureşte. Ele au încheiat deja contracte cu televiziunile în precampania electorală. Partidele îşi promovează greii. Puştii? Să se ducă pe la porţi!
Am dreptul să-l opresc pe fiu-meu? Mă gândesc cu groază să-i văd chipul lipit pe stâlpi, mâzgălit cu cerneală, îmbogăţit cu măscări. Presa o să-i răscolească "trecutul comunist". N-are, că era prea mic.
Azi l-am sunat pe fiu-meu. Ştii că figurez, eu, taică-tău, la Cotroceni, pe lista neagră a celor 29 de ziarişti care-l critică pe preşedinte? Ştiu. Adulatorii lui Băsescu, aflând că eşti copilul meu, te vor toca. Ceilalţi te vor confunda cu Cătălin
Avramescu, ăla care-i lustruieşte zilnic pantofii preşedintelui. Nici ei nu-ţi vor fi amici. Âla mic e hotărât! Candidează.
Rămân îngândurat cu muşcatele mele. În dimineaţa asta de luni, cerul e ca un abur din respiraţia lui Dumnezeu peste păduri. În aerul cristalin de afară sunt 7 grade.
