La 15 ani, bunica mea era furată, cu căruţa, din curtea casei părinteşti, sub ameninţarea pistolului de viitorul ei soţ, bunicul meu, pentru că familia ei se opunea vehement acestei căsătorii. Părinţii bunicii erau chiaburi, tatăl bunicului era secretarul de partid din sat.
La 15 ani, mama mea, într-o rochie simplă de stambă şi desculţă, se ducea cu vaca la păscut, pe câmp. Îşi scria lecţiile cu creionul chimic, întinsă pe iarbă.
La 15 ani, eu eram elev la liceul de artă şi descopeream frumuseţea fascinantă a corpului uman în lecţiile de nud artistic, mă duceam la concerte rock, la cinema, teatru şi plecam vara cu gaşca "blatist" la Costineşti.
La 15 ani, fratele meu era deja un tânăr al erei digitale şi internetului, al "clubbing-ului" şi al "nopţilor albe".
Copiii mei nu au încă 15 ani, dar fata mea la 7 ani avea deja telefon mobil şi computer. Iar azi, băiatul meu, care are 5 ani, se joacă pe laptop "Shaun White Snowboarding" şi îşi pune singur filme la DVD.
S-a calculat că azi un om care citeşte într-o dimineaţă un număr din New York Times procesează o cantitate de informaţie pe care o acumula într-o viaţă întreagă un om din secolul al XVII-lea.
"De unde venim? Cine suntem? încotro mergem?" se întreba, prin 1898, Paul Gauguin. Şi tot el concluziona: "Civilizaţia este ceea ce ne îmbolnăveşte". Iar una dintre soluţiile sale a fost: "Ca să văd mai bine, închid ochii". A refuzat să se mai lase impregnat vizual de "Occidentul civilizaţiei moderne" şi s-a retras tocmai în Tahiti, ca să-şi poată redescoperi sinele, privind înăuntru cu "ochii larg închişi". Acum 100 de ani, Henri Coandă abia realiza primul zbor scurt cu un motor cu reacţie, Henry Ford vânduse 10.000 de automobile, în Suedia avea loc ultima execuţie printr-o pedeapsă cu moartea, Terra trecea prin coada Cometei Halley, în Germania avea loc primul zbor comercial de pasageri cu Zeppelinul DELAG , în America se publicau primele fotografii în infraroşu, iar în Austro-Ungaria, Germania, Franţa şi Marea Britanie tramvaiele electrice transportau deja 6,7 milioane de pasageri pe an. În 1910 se năşteau Maica Tereza, Jean Genet, Django Reinhardt, Akira Kurosawa, Jacques Yves Cousteau sau Jean Anouilh.
Cred că trebuie să redescoperim cum mai putem fi oameni în societatea de azi. Cred că trebuie să facem ce a făcut Gauguin şi, pentru că nu putem toţi emigra în Tahiti, nu avem altă soluţie decât să găsim în fiecare dintre noi un Tahiti. Adică o lume în care trebuie să reînvăţăm toleranţa şi umanitatea, învăţând să apreciem TOCMAI ceea ce avem fiecare diferit. Ceea ce avem particular, deosebit, original - ca entităţi umane unice şi irepetabile - trebuie să ne apropie în egală măsură cu ceea ce avem în comun. De-a lungul drumului, am scăpat cumva asta din vedere noi, oamenii, şi ne-am împărţit "în bisericuţe" ostile, crezând fals că diferenţele creează ierarhiile valorice. Eu cred că tocmai diferenţele aduc valoare cunoaşterii umane. Cred că aş înţelege mai bine ce este omul şi m-aş înţelege mai bine pe mine dacă aş învăţa din ceea ce au diferit oamenii. Cumva, de-a lungul istoriei, "cine nu e ca noi e împotriva noastră" a pus bazele unei discriminări injuste, inumane şi toxice.
În urmă cu peste 20 de ani, Friedrich Durrenmatt, marele dramaturg şi scriitor elveţian, spunea: "Înainte de orice altceva, avem nevoie de o nouă eră a Iluminării. Sistemele politice prezente trebuie să renunţe să mai clameze adevărul, justiţia şi libertatea, înlocuindu-le cu o nouă căutare a adevărului, dreptăţii, libertăţii şi raţiunii".