Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
"Lupul este cel mai sângeros braconier, care fură ţării - nouă, tuturor - din avut, vânătorilor din contribuţia lor la economia ţării şi muncitorilor din hrană, din veşminte şi din scule" - scria un politruc al cinegeticii, pe nume Ioan Stanca, în numărul din ianuarie 1954 al revistei Vânătorul şi pescarul sportiv. Încă era cald HCM-ul 108/13 ian. 1953, prin care Guvernul "popular" decidea "distrugerea lupilor pe teritoriul RPR". Tot din articol, "boborul" afla că "Vânătorul poate să fie şi el fruntaş în muncă sau un dezertor de la datorie" şi că "Vânătoarea nu mai este un sport boieresc, ci o datorie a tuturor".
În anul 2005, într-o revistă liberă (de orice norme), intitulată Carpaţii (ce se pretindea continuatoarea notabilei reviste Carpaţii - editată de scriitorul Ionel Pop -, cea în ale cărei pagini de atunci au semnat I.Al. Brătescu-Voineşti, Mihail Sadoveanu, Al. Cazaban, Şt. Aug. Doinaş, Sextil Puşcariu, Const. Rosetti Bălănescu, Radu Stanca, Demostene Botez, Ion Agârbiceanu, sub o altă semnătură, apăreau următoarele "sapienţe" cinegetic-patriotice: "Vă mărturisesc, domnilor, că situaţia nu este nici pe departe cea pe care ei (adică "protecţioniştii" - n.n.) o prezintă zi de zi. Promovând o astfel de atitudine, se aduc grave deservicii cetăţeanului de rând, pentru că nu şefii ONG-urilor sunt afectaţi de urşi primăvara şi toamna! Ei stau bine mersi la adăpost, în birouri luxoase (sic!). Cei afectaţi sunt oamenii obişnuiţi, cei care rămân fără culturi pe câmp, fără vite în grajduri, fără fructe în livadă sau fără copii în casă!". Da, aţi citit bine, din Scufiţa Roşie, din "veşminte şi din scule" nu se mai înfrupta lupul, ci ursul. Fără a înţelege nimic din realitatea tristă a ocupării şi spolierii habitatelor naturale ale speciilor sălbatice de către om (prin defrişări, construcţii, "proprietăţi"), condeierul decreta: "Dacă vor fi protejaţi, urşii or să invadeze satele şi suburbiile oraşelor aflate la margine de pădure, atacând tot ce le va ieşi în cale, om sau animal. Abia atunci vânătorii vor intra din nou în pâine. Vor fi iarăşi ce-au fost şi chiar mai mult decât atât. Vor fi rugaţi să-şi aducă contribuţia lor la etc....", dând de înţeles că doar vânătorii fruntaşi, fireşte dintre noii îmbogăţiţi mai cu seamă (că la urs nu întind puşca plebeii), vor salva ţara de la dezastru. Despre imensele sume cheltuite aiurea din banul public, din care, cu înţelepciune, s-ar putea asigura compensarea pagubelor, atât de necesară conservării biodiversităţii în Carpaţi, condeierul nu suflase o vorbă.
Spre finele lui 2009, în "ţara cantoanelor" unde totul este verde, unde marmotele învelesc ciocolata făcută din laptele celor mai inteligente văcuţe (cum glăsuia reclama), aşadar, acolo unde se cultivă iluzia că spiritul naturii este la el acasă, un biped ales democratic, pe nume Josef Kunz - parlamentar al extremei drepte -, venea cu propunerea unui proiect legislativ "parţial original". Original fiindcă, european fiind şi civilizat, adică uman cum nu se mai poate, proiectul său excludea metodele de exterminare fizică a duşmanilor - atât de îndrăgite de orice extremă politică. Parţial, întrucât nu renunţa la expulzarea acestora. Iar duşmanii nu erau nici ţiganii, nici evreii, nici arabii, nici negrii, ci... lupii. Motivul: pagubele pricinuite de cei aproximativ 10 lupi care, în căutare de hrană, hălăduiesc cu burţile lipite de spinare, ba în Elveţia, ba în Italia vecină, trecând munţii. În ţara cu cele mai multe bănci pe metrul pătrat de teritoriu, cu cele mai numeroase văcuţe inteligente, cu cele mai pure păşuni, în ţara cu nivelul de trai "ca-n Elveţia", aleşii "boborului" nu puteau accepta mărunta pierdere - în ultimă instanţă, financiară - pricinuită de nevoile celor câtorva lupi, mereu flămânzi, mereu prigoniţi. Iar Consiliul Federal a hotărât de îndată scăderea măsurilor de protecţie a acestor animale care, în Elveţia, conform legii, nu mai beneficiază acum de "dreptul teritorial". Unde urmau a fi expulzaţi, după creieraşul lui Kunz, lupii cu pricina? În România.
"Există oameni care sunt mult mai preocupaţi de bani decât cei săraci: aceştia sunt cei bogaţi", spunea Oscar Wilde.
Citește pe Antena3.ro
