Lupta cu cartile, pentru oxigen

UN OM POATE SA FIE reprezentantul unei tari, dar o tara nu poate sa fie reprezentanta unui om.

Un om poate sa fie un exemplar reprezentativ pentru un popor, un popor insa nu e reprezentativ si nici raspunzator pentru felul de a fi al unui individ. Toti golanii, toti escrocii, toti semidoctii si toti paranoicii care pomenesc de Romania in toate luarile lor publice de cuvant se vad nu reprezentanti, ci reprezentati de o tara si de o natie. Si inca reprezentati rau. N-au nici tara, nici poporul pe care gandesc ca le merita.

IN TRAMVAI, un mitocan tipa la o femeie care nu s-a tinut bine de bara si, la o frana, l-a impins. "Uite-asa trebuie sa te tii de bara", ii explica el pe un ton iritat, de stiutor traind intr-o lume de nedezmeticiti si profund scarbit de ea. De unde si definitia mitocanului: un mascul la 40-50 de ani, nebarbierit, brutal in replica, slinos, lombrozian in privire, dar care stie sa se tina cum trebuie de bara in tramvai. Care are o teorie si o practica a tinutului de bara. Un perfectionist al tinutului de bara. Si un esantion uman, pe deplin realizat ca om, in relatie cu bara din tramvai. Dar numai atat.

INTR-O CERCETARE DETALIATA a vietii lui Eminescu e comentat cu savanterie rezultatul unor analize medicale, care, pasamite, ar marturisi de disfunctiile mintii poetului catre sfarsitul vietii. Iata o izbanda a istoriografiei geniului: cititul in fecale. Aici se stabileste comunicarea absoluta intre creator si analist. Un maximum in argumentatie si un triumf al nevoii de adjudecare: te-am prins, titanule, la urina suntem egali!

CEA MAI FRUMOASA OFERTA de munca din cate am intalnit: "Angajam modelatoare covrigi". Oare cum s-ar scrie asta intr-un Curriculum Vitae la "activitatea profesio-nala"? "Intre 1990 si 1995 am modelat 718.560.114. covrigi."

TRIST DESTIN sa fii fluture in Mexic! Intr-o consignatie vad o ciudatenie, un papagal mare, pictat, daca se poate spune asa, din pete mici, multicolore. "Sunt aripi de fluture din Mexic", ma lamureste cu un soi de exaltare estetica vecina cu revelatia o vanzatoare. Reciproca ar fi un fluture cat peretele, realizat din aripi de papagal. Nici papagal nu e bine sa fii in Mexic!

Aflu acum, cand nu mai e nimic de facut, fiindca din biblioteca mea imi tin slujba, ca ea mi-a consumat o buna parte din oxigenul ce mi se cuvenea de drept. Hartia isi modifica in timp chimia, luand oxigenul de la gura scriitorului. Si ce sa-i fi facut bibliotecii mele, cum s-o fi pedepsit? Daca-i dadeam foc, imi lua si restul de oxigen cu care exist. Iar, daca am oxigen si n-am biblioteca, e ca si cum n-as exista.