Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Echilibrul intre veniturile si cheltuielile bugetului tarii, chiar daca este mai putin deteriorat ca in 2009 si 2010, nu a fost inca restabilit. Nu e deci timpul renuntarii la dieta. Dar imprejurarile actuale, cu Grecia pe muchie de cutit, cu problemele Spaniei si Italiei si cu pericolul recesiunii in zona euro, imping dezbaterea economica in Europa pe marginea unei dileme: mai mizam pe austeritate sau turam motoarele spre crestere plus?
In 2010 am ales austeritatea. Atunci economia nu avea nicio sansa de inaintare pe doua fronturi, unul pentru insanatosirea bugetului si altul pentru iesirea din recesiune. Alegerea devenise inevitabila: un singur front, cel al austeritatii bugetare.
Deseori, in acesti ani, in dezbateri publice, am auzit rechizitorii impotriva austeritatii, insotite de pledoarii pentru grabirea iesirii din recesiune prin fortarea unor deficite bugetare mari, care sa ajute atat veniturile fiscale, cat si cresterea economica. Desigur, cu teze populiste se poate sustine orice. Numai ca, in nicio imprejurare, cheltuielile bugetare nu pot fi mai mari nici macar cu un leu decat suma veniturile bugetare si imprumuturilor angajate de stat pentru acoperirea deficitelor bugetare. Experienta internationala de mai multi ani la rand ne-a aratat ca deficitele bugetare mari aduc, in realitate, numai saracie si scadere a puterii de cumparare a populatiei.
De aici, intai si intai, nevoia de dieta: taieri de cheltuieli pana la nivelul unui deficit pe care sa-l accepte finantatorii internationali. Una din ratiuni fiind cresterea sansei alimentarii cu bani a sectorului privat de catre banci. Caci fara trecerea decisiva la alimentarea cu bani mai multi a mediului de afaceri, care sa redobandeasca intaietate fata de stat, va fi dificila largirea celui de-al doilea front, deschis inca din 2011. Dar inca firav.
Societatii romanesti, in 2012, nu-i este deloc usoara angajarea in doua batalii. Bugetul are nevoie, si in acest an, de transformari structurale profunde. Iar iesirea din recesiune, fie ea si statistica, dar exprimata in cifre negative in T4/2011 si T1/2012, pretinde schimbari radicale, chiar daca ele inca nu vor proiecta desenul noului ciclu economic. Caci mai avem pana la o noua tranzitie, de la faza de declin a ciclului economic pornit in anul 2000 la faza de avant a viitorului ciclu. Ne trag inapoi si anii de dinainte de criza, cand economia romaneasca era dominata de un dezechilibru puternic intre cresterea cererii de cumparare pe toate planurile - de la limuzine si case pana la bunuri curente - si oferta interna de bunuri si servicii, care a ramas in limite modeste. De altfel, modeste au fost si procesele de restructurare. Iar dupa ce Romania a intrat in recesiune, intreaga restructurare in economia privata s-a rezumat la disponibilizari de personal si la taieri de cheltuieli. Fara sa fi fost atacate problemele competitivitatii economice. Urmarea: vin prea putini bani la buget. Si prea putini bani care sa alimenteze PIB-ul.
Asadar, nu o dilema ne sta in cale: ori austeritate, ori stimularea cresterii economice. Problema e mult mai complicata. Trebuie sa inaintam pe ambele fronturi.
