Mai scutiţi-mă !

Ăla din Deal a plâns  iar. În direct, să-l  vadă naţia de telenovelişti. L-au podidit lacrimile când s-a trezit înconjurat  de atâţia magistraţi. Te cred şi eu, cine s-ar fi  simţit în largul lui în  puzderia de procurori şi judecători, mai ales când te răscolesc amintirile judiciare. Şi i-a rugat, aproape suspinând, să nu-i facă vreun favor de-l vor avea în faţă, ca inculpat. „Nimeni nu este mai presus de lege”, a  izbucnit Preaplângăciosul, cu gândul la dosarele ce-l pândesc la uşă. Proaspeţii absolvenţi ai institutului au aplaudat, înmuiaţi de gestul jenant al amfitrionului. Sunt prea tineri ca să priceapă  şarlatania starletei cotroceniste. Dar smiorcăiala asta n-a fost defel spontană, dimpotrivă.  Magistraţii, prezenţi şi viitori, au aflat astfel că Justiţia  neaoşă  bagă în sperieţi  chiar şi un preşedinte. Şi dacă ăl mai puternic  om din România se scapă pe el de frica onorabililor în robă, atunci statul de drept este tare rău.  Pe de altă parte, lacrimile atrag simpatie, oricum ar fi vărsătorul, filosof sau matroană de bordel politic, şi nu poţi să rămâi de piatră, om eşti, ce naiba ! Iar insul are talentul acestei prefăcătorii, sceneta cu pricina  l-a ajutat să devină ceea  ce este azi. Deloc întâmplător, un ciclu de zece ani oribili se termină la fel cum a început:  în lacrimile scamatorului. Plânsul  nostru nu mai contează.

Guvernul nu-i altceva decât un... ciorap. Ho, nu vă grăbiţi  să mă luaţi în tărbacă ! Păi, repararea ciorapului presupune o remaiere, adică  ridicarea şi prinderea  cu un instrument special a ochiurilor rupte ori scăpate sau a  firelor deşirate. Dincoace, cabinetul se remaniază, tot un  fel de reparaţie, la urma urmei. Diferenţa  stă într-o singură literă, după cum se observă. Unde mai pui că guvernul uselist şi-a schimbat întruna miniştrii, pe unii încă de la învestire, mai ceva ca pe ciorapi. Unii nici n-au apucat să înveţe bine drumul la birou, insipidul Gerea, de pildă, dat afară cu forţa. Alţii sunt  indispensabili, Nicolăescu, de exemplu, bun în orice dregătorie. Ce mi-e Sănătatea, ce mi-s Finanţele, omul s-a născut înalt funcţionar de stat. Şi uite aşa, noi, românii, am discreditat şi instituţia ministrului, un fel de ciorap, nu ?

Ce-o căuta neamţul la Bucureşti ? se întreabă destui, gură-cască  şi analişti politici. Mutarea primarului Sibiului a surprins şi de aceea s-a stârnit vâltoarea scenariilor. Coborând  munţii şi amestecându-se cu miticii de la şes, s-ar putea ca sobrul Klaus Johannis  să-şi piardă aura de extraterestru. Ori să şi-o consolideze, astfel încât, pe la iarnă, să fie numit premier, dacă  propozabilul Crin va câştiga prezidenţialele. Un lucru e clar, pesediştii şi liberalii se pregătesc să se înfrunte, şi-au fixat comandamentele şi strategiile, şi-au mobilizat artileria grea, bătălia de la poalele Cotrocenilor va fi cruntă. Abia atunci ne vom lămuri ce caută neamţul la Bucureşti.

În luna mai suntem chemaţi din nou la urne. Să ne votăm europarlamentarii şi să ne dăm cu părerea despre Constituţie. Chipurile, momeala legii fundamentale ne-ar scoate din casă şi ne-ar îmbulzi  la cabine... Nici n-am dormi  de grija ei, zău ! Naivi trebuie să fie guvernanţii actuali dacă ne subestimează într-atât. La ce ne-ar folosi o Constituţie pe care ei o joacă la alba-neagra cu poporul, în funcţie de interesele lor meschine ? O Constituţie de care străinii, stăpânii de la Bruxelles cu osebire, nici nu se sinchisesc. Ce, acum nu scrie în cartea aia, pe care cineva ne-o vâră mereu în ochi, că România este independentă şi suverană ? Eu unul m-am săturat de bâlciul ăsta postdecembrist şi de aceea refuz să mă întorc la locul crimei. Da, fiindcă la urne s-au  săvârşit fărădelegile care ne-au ucis prezentul şi viitorul. Acolo au asasinat mişeii din interior România, nu altundeva. Poate  un referendum cu întrebarea  zguduitoare - „A fost sau nu Bianca la Paris cu «Prinţul» ?” - să reducă absenteismul, altfel luaţi-vă adio ! Să ies ca s-o trimit pe Macovei să ne ponegrească în continuare în cancelariile occidentale, bleah ! Sau pe ceilalţi, momâi cu eurosalarii, incapabili şi impotenţi ori de câte ori s-ar cuveni să le ardă una peste bot comisarilor  care ne spurcă ţara !? Scutiţi-mă, nu vreau să vă fiu complice prin  votul meu !

Suntem sărăntocii Europei, ultimii !, ne-o  spun statisticile ălora  de afară. Cât cinism, să măsori  sărăcia  coloniilor, după ce le-ai  jumulit lacom şi le-ai îndatorat la cămătarii transnaţionali. Cifrele oficiale  nu au milă, eurobirocraţii  lucrează cu indicatori, cu procente, nu cu oameni. Democraţia capitalistă  a transformat România în milogul continentului, acesta este  crudul adevăr  dindărătul  clasamentului ruşinos.