Ăla din Deal a plâns iar. În direct, să-l vadă naţia de telenovelişti. L-au podidit lacrimile când s-a trezit înconjurat de atâţia magistraţi. Te cred şi eu, cine s-ar fi simţit în largul lui în puzderia de procurori şi judecători, mai ales când te răscolesc amintirile judiciare. Şi i-a rugat, aproape suspinând, să nu-i facă vreun favor de-l vor avea în faţă, ca inculpat. „Nimeni nu este mai presus de lege”, a izbucnit Preaplângăciosul, cu gândul la dosarele ce-l pândesc la uşă. Proaspeţii absolvenţi ai institutului au aplaudat, înmuiaţi de gestul jenant al amfitrionului. Sunt prea tineri ca să priceapă şarlatania starletei cotroceniste. Dar smiorcăiala asta n-a fost defel spontană, dimpotrivă. Magistraţii, prezenţi şi viitori, au aflat astfel că Justiţia neaoşă bagă în sperieţi chiar şi un preşedinte. Şi dacă ăl mai puternic om din România se scapă pe el de frica onorabililor în robă, atunci statul de drept este tare rău. Pe de altă parte, lacrimile atrag simpatie, oricum ar fi vărsătorul, filosof sau matroană de bordel politic, şi nu poţi să rămâi de piatră, om eşti, ce naiba ! Iar insul are talentul acestei prefăcătorii, sceneta cu pricina l-a ajutat să devină ceea ce este azi. Deloc întâmplător, un ciclu de zece ani oribili se termină la fel cum a început: în lacrimile scamatorului. Plânsul nostru nu mai contează.
Guvernul nu-i altceva decât un... ciorap. Ho, nu vă grăbiţi să mă luaţi în tărbacă ! Păi, repararea ciorapului presupune o remaiere, adică ridicarea şi prinderea cu un instrument special a ochiurilor rupte ori scăpate sau a firelor deşirate. Dincoace, cabinetul se remaniază, tot un fel de reparaţie, la urma urmei. Diferenţa stă într-o singură literă, după cum se observă. Unde mai pui că guvernul uselist şi-a schimbat întruna miniştrii, pe unii încă de la învestire, mai ceva ca pe ciorapi. Unii nici n-au apucat să înveţe bine drumul la birou, insipidul Gerea, de pildă, dat afară cu forţa. Alţii sunt indispensabili, Nicolăescu, de exemplu, bun în orice dregătorie. Ce mi-e Sănătatea, ce mi-s Finanţele, omul s-a născut înalt funcţionar de stat. Şi uite aşa, noi, românii, am discreditat şi instituţia ministrului, un fel de ciorap, nu ?
Ce-o căuta neamţul la Bucureşti ? se întreabă destui, gură-cască şi analişti politici. Mutarea primarului Sibiului a surprins şi de aceea s-a stârnit vâltoarea scenariilor. Coborând munţii şi amestecându-se cu miticii de la şes, s-ar putea ca sobrul Klaus Johannis să-şi piardă aura de extraterestru. Ori să şi-o consolideze, astfel încât, pe la iarnă, să fie numit premier, dacă propozabilul Crin va câştiga prezidenţialele. Un lucru e clar, pesediştii şi liberalii se pregătesc să se înfrunte, şi-au fixat comandamentele şi strategiile, şi-au mobilizat artileria grea, bătălia de la poalele Cotrocenilor va fi cruntă. Abia atunci ne vom lămuri ce caută neamţul la Bucureşti.
În luna mai suntem chemaţi din nou la urne. Să ne votăm europarlamentarii şi să ne dăm cu părerea despre Constituţie. Chipurile, momeala legii fundamentale ne-ar scoate din casă şi ne-ar îmbulzi la cabine... Nici n-am dormi de grija ei, zău ! Naivi trebuie să fie guvernanţii actuali dacă ne subestimează într-atât. La ce ne-ar folosi o Constituţie pe care ei o joacă la alba-neagra cu poporul, în funcţie de interesele lor meschine ? O Constituţie de care străinii, stăpânii de la Bruxelles cu osebire, nici nu se sinchisesc. Ce, acum nu scrie în cartea aia, pe care cineva ne-o vâră mereu în ochi, că România este independentă şi suverană ? Eu unul m-am săturat de bâlciul ăsta postdecembrist şi de aceea refuz să mă întorc la locul crimei. Da, fiindcă la urne s-au săvârşit fărădelegile care ne-au ucis prezentul şi viitorul. Acolo au asasinat mişeii din interior România, nu altundeva. Poate un referendum cu întrebarea zguduitoare - „A fost sau nu Bianca la Paris cu «Prinţul» ?” - să reducă absenteismul, altfel luaţi-vă adio ! Să ies ca s-o trimit pe Macovei să ne ponegrească în continuare în cancelariile occidentale, bleah ! Sau pe ceilalţi, momâi cu eurosalarii, incapabili şi impotenţi ori de câte ori s-ar cuveni să le ardă una peste bot comisarilor care ne spurcă ţara !? Scutiţi-mă, nu vreau să vă fiu complice prin votul meu !
Suntem sărăntocii Europei, ultimii !, ne-o spun statisticile ălora de afară. Cât cinism, să măsori sărăcia coloniilor, după ce le-ai jumulit lacom şi le-ai îndatorat la cămătarii transnaţionali. Cifrele oficiale nu au milă, eurobirocraţii lucrează cu indicatori, cu procente, nu cu oameni. Democraţia capitalistă a transformat România în milogul continentului, acesta este crudul adevăr dindărătul clasamentului ruşinos.