Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
O fată îndrăgostită lulea găteşte la inaugurarea unui restaurant de lux. La felul întâi, oaspeţii încep să plângă încetişor, să-şi reverse emoţiile cu toată sinceritatea, ca şi cum s-ar fi aflat într-un cabinet de psihoterapie, nu într-un restaurant. Hainele pompoase, bijuteriile scumpe, aparenţele şi aerele specifice bogaţilor nu mai contează; emoţiile se revarsă cu sinceritate. Toţi plâng, dar au un plâns fericit, extatic, vindecător. Oaspeţii se simt în al „nouălea” cer! La felul doi, toţi devin ca nişte roboţi, care au mişcări lente, din ce în ce mai lente. Sute de oameni sunt... în meditaţie în vreme ce mănâncă. Sunt în extaz, pur şi simplu! Fata care găteşte îşi pune mâinile în cap şi vrea să dea bir cu fugiţii, dar o femeie care nu gustase bucatele o linişteşte: „Glumeşti? Îţi dai seama ce minunat este? Sentimentele tale se transmit mâncărurilor!”.
Acesta a fost subiectul unui film difuzat de Euforia TV în seara de 26 decembrie. Anul trecut (tot în perioada Sărbătorilor de iarnă) am văzut un film asemănător, care avea ca subiect iniţierea în prepararea unui fel de mâncare, una care era imposibil de preparat fără a fi un mare maestru „iniţiat”! De ce? Pentru că ingredientele preluau trăirile interioare ale bucătarului. Dacă acesta avea un moment de furie, consumatorii deveneau furioşi. Dacă bucătarul plângea, plângeau în cor toţi cei care mâncau. De aceea bucătarul trebuia să fie un iniţiat, adică o fiinţă cu sufletul curat, capabilă să-ţi controleze gândurile şi emoţiile negative. Aş fi spus, poate, că filmele... exagerează dacă luni seară n-aş fi fost invitată la un restaurant „pentru domni, doamne şi muşterii”, cum scria pe meniu, unde patronul era chiar... un soi de „guru” al mâncărurilor, întocmai ca bucătarii din filme. Picanteriile şi subtilităţile marii arte culinare au fost la fel de interesante şi delicioase, ca şi specialităţile care le generau oaspeţilor trăiri interesante, poate nu la fel de evidente ca acelea din filme, dar... pe aproape. Întâlnirea cu acest domn a fost ca o completare frumoasă, pe care realitatea o adus-o ficţiunii, pentru a ne convinge că sentimentele noastre se imprimă în bucate!
Este, oare, posibil să le transmitem bucatelor lacrimile de fericire, starea de extaz, de bucurie, de tristeţe, de furie, gândurile frumoase, ca şi pe cele urâte? Se pare că... se întâmplă aşa. Dacă ne gândim la faptul că toate formele din univers emit o energie şi au structură vibraţională proprie, atunci şi alimentele, şi obiectele, şi animalele, şi florile, şi oamenii, şi fluturii, şi zidurile au o energie specifică. În consecinţă, ele sunt pasibile să recepţioneze şi să transmită energie. Dincolo de percepţiile pe care le avem prin simţurile obişnuite, de tip gust, miros, pipăit sau prin văz (impactul vizual al mâncărurilor este la fel de important ca şi gustul), noi percepem şi la nivel energetic. Acest tip de percepţie înglobează întregul spectru emoţional, mental şi spiritual pe care-l transmite „bucătarul” atunci când prepară o mâncare. A găti cu dragoste înseamnă, iată, a transmite dragostea celor care mănâncă. A găti cu furie înseamnă a le transmite furia celorlalţi. Poate că de aceea mâncăm bucate triste sau bucate fericite.
Poate că de aceea unele dintre ele ne tulbură fizic şi emoţional, iar altele ne fac să ne simţim vii şi fericiţi. Unele ne energizează şi altele ne adorm la fel de viguros şi de tulburător ca şi alcoolul. Dacă sentimentele noastre se transmit prin mâncare, atunci ar trebui să intrăm în bucătărie ca într-un altar (acum îmi amintesc că femeile de la ţară îi spun Tatăl Nostru cozonacului şi fac cruce pe el). Sunt şi oameni inconştienţi de comuniunea noastră cu hrana, care înjură şi drăcuiesc în timp ce gătesc, se gândesc la toate relele şi apoi văd cum cei ce mănâncă suferă de indigestie, au balonări, se simt obosiţi, constipaţi sau nervoşi! Alimentele ar putea fi cu adevărat forme capabile să recepţioneze emoţii şi gânduri şi să le transmită celorlalţi. Şi, dacă-i aşa, să intrăm în bucătărie cu dragoste şi să facem precum o cunoştinţă de-a mea, care „le cântă” întotdeauna bucatelor. Să intrăm în bucătărie atenţi la gândurile şi la sentimentele noastre şi să ne amintim că mâncarea este un „dar” pentru sufletul şi trupul celorlalţi atunci când o preparăm cu dragoste.
Citește pe Antena3.ro
