Mândria de a fi corect!

Aduc în discuţie astăzi o noţiune elitistă: mândria de a fi corect - deşi poate e cam bizar să vorbeşti în România de astăzi, de aşa ceva. Când lucrurile nu merg aşa cum ţi-ai dori în viaţă, încerci să îţi "pui" undeva speranţele. Asta îţi dă energie să poţi merge mai departe.

Speranţele noastre vizavi de o circulaţie civilizată ca-n Germania, pe autostrăzi cât vezi cu ochii - ar trebui să fie "ghidate" şi menajate de actualii guvernanţi. Avem parlamentari şi europarlamentari pentru care vom plăti - în continuare - mult, chiar foarte mult, avem datorii mari la FMI, avem taxe şi impozite de neimaginat, dar... şi autostrăzi promise. Şi atunci unde, în cine ar trebui noi, şoferii şi pietonii - căci din această perspectivă vorbesc - să ne punem speranţele ca să putem merge mai departe?
În Poliţia Rutieră?! În viitorul conduitei noastre rutiere?!

Citeam pe net comentariile dumneavoastră, pentru care vă mulţumesc, şi puneam pe hârtie idei pentru următorul articol... Dar, am realizat în scurt timp, că direcţia în care se ducea tonul articolului meu era ciudată..

Cerem poliţiştilor să dea amenzi mari pentru ca participantţii la trafic să devină mai civilizaţi, dar povestim cu entuziasm cum am reuşit să impresionăm un poliţist folosind un ton plângăcios şi promiţând că nu se mai întâmplă şi cum am rezolvat totul cu un milion - când circulam cu 120km/oră în localitate! Apoi, adăugăm: am avut noroc!

Deci, norocul nostru constă în şansa de a găsi un poliţist "corupt" în caz că atitudinea noastră prea des ilegală - în trafic - va fi trădată cândva!
Bucurii simple de român la volan!

Toleranţa noastră, numai faţă de noi înşine, în trafic este imensă! Ne acceptăm orice, numai să nu ne prindă!
Noroc că mai există şi un alt tip de poliţist!
Acel poliţist care poartă cu mândrie uniforma, care vorbeşte cu mândrie de fapta sa! Un lucru poate banal pentru mulţi, dar imens pentru procesul de schimbare a atitudinii noastre pe şosea.

Fără îndoială, presa trebuie să fie de o vigilenţă ascuţită, dar parcă nu este drept să existe oameni ca Ion Florin Cornel - poliţistul mândru - pe care să nu îi iei şi în serios!

Ce a făcut el? Simplu, datoria! M-au surprins însă, entuziasmul şi mândria lui de poliţist! Sunt sigur că indiferent unde ar fi lucrat acest om - corect şi mândru de corectitidinea lui - nu ar fi putut fi corupt!

Poliţistul român -mă refer la cel corect - a uitat să fie mândru! Iar haina militară, în special cea de poliţist, are valoare numai dacă este purtată cu mândrie. Deşi vorbele mele nu înseamnă foarte mult pentru el şi colegii lui - îl felicit pentru această atitudine! Sunt sigur că mai există şi alţi poliţişti corecţi, dar corectitudinea dublată de mândrie şi entuziasm, este o raritate.

Corectitudinea şi mândria de a fi corect nu pot fi cumpărate cu bani de la FMI, sau cu banii lui tata şi nici nu se câştigă conducând de foarte tânăr Jeep-uri de sute de cai putere.

Sursa lor vine de undeva de departe: fondul genetic modelat de şcoală şi familie mai ales şi care se numeşte educaţie!

M-am bucurat zilele trecute când am văzut într-o tabără de lângă Târgovişte chipuri de copii ambiţioşi, care luau în serios nişte chestionare pentru şoferi, mândri că le rezolvau corect într-un concurs naţional de Educaţie rutieră.

Chiar dacă rezultatele dumneavoastră stimaţi dascăli - poliţişti nu se văd astăzi sau mâine, poimâine cu siguranţă se vor vedea şi exemplul poliţistului bucureştean Ion Florin Cornel nu va rămâne singular!