Mângâiaţi pe spate

Mai mulţi bebeluşi care rămăseseră orfani continuau să rămână internaţi în spital pentru că nu creşteau şi nu luau în greutate. Asta se petrecea după ce-al doilea război mon­dial într-un spital occidental (din păcate, am citit această poveste cu mult timp în urmă şi nu-mi amintesc de­taliile), în care regula de bază era ca asistentele, infirmierele şi medicii să nu atingă şi să nu ia în braţe bebeluşii. Se credea că ei erau expuşi riscului de a lua diferiţi microbi de la oamenii mari. Nu doar că aceşti bebeluşi nu creş­teau şi nu luau în greutate, dar mureau unul după altul. Într-o zi s-a constatat cu surprindere că bebeluşii au în­ce­put să crească şi să se îngraşe. Medicii au căutat, desi­gur, să afle care era cauza acestei plăcute şi surprinzătoare schimbări. Una dintre infirmiere încălcase regulamentul în timpul nopţii, când nu putea fi văzută de nimeni. De câte ori un be­beluş plângea, ea îl lua în braţe, îl alinta şi, în plus, îl... mângâia pe spate. Femeia a mărturisit că în­căl­case re­gu­la­­mentul pentru că inima ei nu putea tolera plânsul şi sin­­gurătatea emoţională a bebeluşilor. Aceşti co­pilaşi ca­re rămăseseră fără mame părea că nu mai vor să trăiască ne­mângâiaţi. Astăzi, majoritatea medicilor pe­diatri ştiu cât de benefic este să mângâi copilul pe spate şi le sfătu­iesc pe mame să pună în recuzita lor de manifes­tare a iu­­bi­rii această "minunată mângâiere": mângâierea pe spate.

Sigur, nu avem o explicaţie ştiinţifică pentru efectul atât de puternic al mângâierii pe spate. Nu ştim "ca la car­te" ce anume face ca un bebeluş să crească şi să ia în greu­tate graţie acestei mângâieri, nu ştim ce resorturi fi­ziologice se trezesc în trupul micuţ al unui copil, aşa încât mângâierea pe spate devine o încurajare fantastică pentru viaţă. Viaţa prinde aripi sub mâna care mângâie. Dar ce se află dincolo de mângâiere, ce resort fantastic se ac­ti­vează în cel ce mângâie şi-n cel mângâiat? Oare numai bebeluşii mângâiaţi pe spate pulsează în ritmurile fascinante ale vieţii, oare doar copiii devin viguroşi sub pute­rea mângâierii sau mângâierea, fie ea pe spate, în păr sau pe mâini ar putea avea efecte la fel de puternice pentru ori­ce om? Răspunsul îl ştim cu toţii: mângâierea alină co­piii, adulţii şi bătrânii. Iubirea ascunsă în mângâiere ar pu­tea fi un corector pentru sufletul şi mintea aflate în su­fe­rinţă, dar şi pentru corpul fizic. Poate de aceea mulţi ini­ţiaţi au inclus în tehnicile lor de lucru un exerciţiu interesant: "omul să se mângâie singur". Să-şi ducă mâinile prin păr, pe faţă, pe gât, apoi să-şi poarte mâinile cu drag peste fiecare părticică a corpului, până la tălpi.

Dincolo de aceste practici, esenţa mângâierii sau in­gredientul ei alinător, vindecător, capabil să genereze o re­aliniere corectă a structurilor biologice umane, aşa încât viaţa care stagnează să prindă aripi, rămâne – fără doar şi poate – iubirea care-o însoţeşte. Fie că ne mângâie cineva sau ne mângâiem singuri, să punem în mâini şi su­fletul. Să punem în mâini dragostea, gingăşia, dorinţa de bine pentru altul sau pentru noi înşine. Să evocăm în in­te­rior sentimentul iubirii înseamnă "a mângâia cu ade­vărat". Dacă altele sunt ţelurile noastre în clipa în care ne mângâiem pe noi înşine sau pe altcineva, dacă vrem doar să-i facem plăcere unui partener, dacă aşteptăm ceva în schimbul mângâierii, poate chiar şi vindecarea, este pro­babil să ratăm contactul cu puterea care poate să-i reaşeze vieţii rădăcini. Iubirea sinceră, asta-i puterea pe care fiinţa aflată în trupul fiecăruia dintre noi o percepe ca pe o motivaţie de a trăi. Exerciţiul mângâierii nu-i chiar "o tehnică, nu-i chiar un exerciţiu" (poate că nici nu are sens să fie folosite în aceste sensuri), cât mai degrabă o exprimare a iubirii sincere. Să reţinem că oamenii aflaţi în dificultate, orice vârstă ar avea ei şi orice fel de suferinţi, reacţionează ca şi bebeluşii la o asemenea "mângâiere". Pentru cei care nu se mai pot iubi singuri, cineva care-i iubeşte şi îi mângâie zilnic, cum infirmiera mângâia bebeluşii, poate deveni cel prin care se manifestă miracolul. Cazul bebeluşilor spune de la sine că fiinţa din interiorul corpului nu vrea să trăiască fără iubire şi fără actul care-o manifestă: mângâierea. Dar asta nu se schimbă niciodată, aşa încât mângâierea are sens şi poate motiva viaţa la orice vârstă. Mângâiaţi pe spate sau prin păr, mângâiaţi pe mâini sau mângâiaţi doar cu privirea, oamenii aflaţi în dificultate ar putea reacţiona ca bebeluşii.