Luni seara, conducerea PNL a cerut oficial Parlamentului elaborarea unui set de norme pentru reglementarea relatiei dintre Executiv si Justitie.
Astfel, echipa de la varf si-a insusit propunerea lansata de Calin Popescu Tariceanu la conclavul Femeilor Liberale. O propunere care, pornind de la cazul George Copos, viza obligativitatea ca DNA si Parchetul General sa informeze Executivul cand se declanseaza urmarirea penala impotriva unui demnitar.
Consecventa cu care atat Calin Popescu Tariceanu, cat si ceilalti lideri liberali cer reglementarea relatiei dintre Executiv si DNA ne indeamna sa credem ca nu e o trasnaie. Liberalii au motive serioase sa creada ca lipsa de transparenta a DNA si a Parchetului General ascunde o smecherie prezidentiala. Asa cum se vede din discursul de la MAI, Traian Basescu e tinut la curent de Ilie Botos si Daniel Morar cu mersul anchetelor care-i vizeaza pe dusmanii presedintelui nostru ales. Trucul de a ascunde informatia despre un demnitar pentru a lua prin surprindere Executivul a fost denuntat de Traian Basescu pe vremea guvernarii CDR. Ministru al Trasporturilor fiind, se dadea de ceasul mortii la stirea ca prefectul de Brasov a fost pus sub ancheta fara ca Executivul sa fi fost informat. Banuia mana lui Emil Constantinescu.
Mult mai calm decat Traian Basescu de acum sapte ani, Calin Popescu Tariceanu banuieste si el ca Traian Basescu aplica, la randu-i, tactica de a lua pe nepregatite Executivul prin intermediul DNA si al Parchetului General.
Dupa cum am mai scris, marea problema a Romaniei lui 2006 nu consta in faptul ca DNA si Parchetul General nu informeaza Executivul cand un demnitar e subiect de urmarire penala, ci faptul - absolut incalificabil - ca aceste institutii sfideaza Legea fundamentala a democratiei: transparenta.
Mai-marii Parchetului General, dar mai ales ai DNA au refuzat constrangerea transparentei, pe motiv ca s-ar influenta mersul anchetei.
Nici vorba.
Daca Parchetul sau DNA
s-a sesizat in legatura cu o suspiciune vizand un demnitar sau un om public, aceasta realitate se traduce intr-un fapt: deschiderea unui dosar. Daca un demnitar e citat la Parchet sau la DNA, aceasta isi gaseste expresia intr-o citatie. O citatie care trebuie trimisa celui vizat. De ce ar trebui sa stie de ea doar institutia si cetateanul respectiv? Prin ce se influenteaza o ancheta daca opinia publica afla de inceperea urmaririi penale? Oricum, X trebuie chemat la Parchet sau la DNA si, daca vrea, nimeni nu-l opreste sa informeze el opinia publica.
In realitate, secretomania care apasa mersul anchetelor penale impotriva unui demnitar sau persoana publica are alte explicatii. Ea serveste doar intereselor inguste ale celor care conduc Parchetul si PNA:
a) le da posibilitatea de a manipula opinia publica prin informatii trunchiate, nu de putine ori tendentioase, toate aflate in stapanirea stabilor sau a factorului public. Sintagma "din surse judiciare" a devenit o acoperire pentru practicarea la vedere a prostitutiei gazetaresti;
b) le da sefilor posibilitatea de a fi starlete ale audiovizualului autohton. Si Ilie Botos, si Daniel Morar par a se simti confortabil in ipostaza de detinatori ai unor secrete teribile. Secrete din care domniile lor ne dau cu taraita, fara a-si ascunde orgoliul de a trece drept foarte importanti. Daniel Morar si-a facut din actele DNA un fel de mosie, exploatata pentru a beneficia de o uriasa expunere mediatica;
c) asa cum s-a vazut, unele televiziuni si ziare primesc informatii despre demnitarii sau politicienii intrati in vizorul DNA sau al Parchetului General. Daca ar fi vorba de o spaima a lui Daniel Morar si Ilie Botos de a nu se incalca mult invocata confidentialitate, mai mult ca sigur s-ar fi luat masuri ferme pentru a curma astfel de scurgeri. In realitate, confidentialitatea e doar un pretext. Un pretext pentru a face ditamai negustoria cu informatiile. Redactiile si ziaristii cu pricina beneficiaza de informatii confidentiale in schimbul unei bunavointe vizibile fata de sefii DNA si ai Parchetului General. E ceea ce a iesit in evidenta in cazul anchetei privind asa-zisa rapire a celor trei ziaristi.
Traian Basescu si-a facut un motiv de fala din faptul ca are informatii confidentiale. Informatii pe care le foloseste din plin in interventiile sale publice pentru atingerea unor scopuri politice. O dovada ca in Romania de azi informatia a devenit un instrument politic. Secretomania sefilor de la DNA si de la Parchetul General nu e doar o simpla incalcare a legii transparentei. E ceva mai rau. E o implicare a Justitiei in batalia politica.