Manipularea prin “surse”

Cercetarea de istorie literară m-a obişnuit cu folosirea exclusivă, drept dovezi în susţinerea unei teze, a documentelor. Nici măcar când un document era citat într-un studiu de istorie literară al altui autor nu mi-am permis să-l iau drept autentic până nu l-am văzut şi în original şi nu i-am verificat autenticitatea.

Din acest punct de vedere gazetarul repetă condiţia cercetătorului de istorie literară şi de istorie în general. În formularea adevărurilor pe care urmează să le dezvăluie opiniei publice el trebuie să se bazeze doar pe ceea ce deţine din punct de vedere oficial: comunicate, declaraţii, ştiri confirmate. Desigur, în lumea de azi, inclusiv în cea băştinaşă, există o dublă realitate: una pe care politicianul ţine să ne convingă că e realitate şi alta, pe care politicianul o făureşte. Ziaristul are drept misiune de a trece dincolo de ceea ce este oficial pentru a descoperi şi a aduce în faţa opiniei publice realitatea de dincolo de fapte şi declaraţii oficiale. O asemenea întreprindere nu e deloc uşoară. Şi nu atât pentru că realitatea din spatele realităţii mediatice se ascunde, ci şi pentru că – dacă nu chiar mai ales – politicienii pot folosi demersul gazetarului pentru a manipula opinia publică. Plecând de la adevărul că jurnalistul român nu crede ceea ce i se oferă şi, în consecinţă, se năpusteşte din start să descopere ceea ce i se ascunde, politicienii îl pot folosi pentru manipulări spectaculoase. Mult mai eficiente decât manipulările prin fapte şi declaraţii oficiale. E ceea ce s-a petrecut, după opinia noastră, cu Traian Băsescu în ultimul timp. După anunţarea rezultatelor oficiale ale scrutinului din 30 noiembrie 2008, în plan public Traian Băsescu a fost discret. Mai discret ca niciodată. Faptele şi declaraţiile sale pot fi numărate pe degete. A susţinut o declaraţie de presă prin care şi-a exprimat poziţia în favoarea unui guvern alcătuit din partide care să lase deoparte ideologiile pentru a acţiona împotriva Crizei. A avut consultări la Cotroceni cu partidele politice parlamentare. L-a desemnat pe Theodor Stolojan, mai întîi şi pe Emil Boc, mai apoi. Şi cam atât. Faptele şi declaraţiile sale oficiale au fost reflectate în presă. În paralel însă cu aceste fapte şi declaraţii oficiale, dacă ar fi să credem presei Traian Băsescu a desfăşurat o activitate infinit mai bogată decât cea făcută public. A fost la conclavul PD-L şi le-a cerut liderilor să nu desemneze pentru miniştri oameni din garda veche. L-a înjurat pe Theodor Stolojan. A trimis vorbă ca Vasile Blaga, Radu Berceanu şi Adriean Videanu să nu fie trecuţi pe lista guvernului. A cerut grupului senatorial PD-L să nu-l voteze pe Dan Voiculescu în postul de vicepreşedinte al Senatului. Astfel de fapte şi declaraţii n-au fost date publicităţii. De unde şi până unde au ajuns ele să fie atribuite lui Traian Băsescu? Răspuns: Din “surse”. Toate ziarele şi televiziunile au făcut dezvăluirile de mai sus invocând deja celebrele surse. Inutil să mai precizăm că, în absenţa unor minime dovezi publice, o astfel de informaţie n-are nici o valoare de adevăr. Să admitem că sursele invocate au avut dreptate. Cele scrise şi difuzate sunt însă contrazise de realităţi.

Astfel: Potrivit “surselor” invocate de presă, Traian Băsescu a indicat grupului senatorial PD-L să nu-l voteze pe Dan Voiculescu. Şi, totuşi, până la urmă, grupul şi-a dat votul. Potrivit “surselor”, Traian Băsescu a poruncit ca greii PD-L să nu fie trecuţi pe lista ministeriabililor. Şi, totuşi, Vasile Blaga, Radu Berceanu, Adriean Videanu sunt deja miniştri.

Aceste contradicţii şi-au găsit de îndată explicaţia. Tot prin apelul la “surse”. Potrivit presei, Traian Băsescu, deşi s-a opus, a trebuit să cedeze în faţa reacţiei PD-L. Şi-n cazul Dan Voiculescu şi-n cazul greilor din PD-L. Lesne de sesizat imaginea care ni se propune. Traian Băsescu se opune alegerii lui Dan Voiculescu în postul de vicepreşedinte al Senatului. Cu toate acestea, PD-L îl alege pe liderul PC. Traian Băsescu vrea tineri PD-L pe listele ministerelor. Greii din PD-L îl sfidează.

La o simplă analiză, vom descoperi însă o imagine dorită de Traian Băsescu.

Imaginea de victimă. Imaginea de politician cu principii, refuzând soluţia

Dan Voiculescu şi soluţia greilor PD-L deveniţi miniştri. Atât votul dat în favoarea lui Dan Voiculescu, cât şi prezenţa greilor în Guvern s-au făcut împotriva voinţei sale. Exact ce-şi doreşte să transmită electoratului Traian Băsescu în aceste zile.

Din două motive:

1) Să nu piardă în faţa electoratului taliban pentru alianţa PD-L – PSD, moşită chiar de domnia sa.

2) Să poată ieşi în ianuarie 2009 cu un interviu în care să arate că n-are nici o legătură cu tot ceea ce presa reproşează alianţei PD-L – PSD. Aceste interese n-ar fi putut fi realizate dacă n-ar fi fost informaţiile date de presă din “surse”.

N-avem nici o îndoială că presa nu le-a inventat. Le-au inventat aşa-zisele “surse”. Dezvăluindu-ne că ne aflăm în faţa unei noi etape în manipularea opiniei publice prin intermediul presei.