x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Editoriale Manualul fărâmiţătorilor de suflete

Manualul fărâmiţătorilor de suflete

de Roxana Jianu    |    28 Mar 2010   •   00:00
Manualul fărâmiţătorilor de suflete

Răul pe care îl poate produce este imens şi poate marca vieţi cu amintiri profund dureroase. În loc să mergem mai departe, cu capul sus, să dăm o nouă şansă, ne răzbunăm. Când gustul trădării pare atât de inofensiv...

Una dintre emoţiile cu care nu prea ştim cum să ne comportăm este trădarea. Ne simţim trădaţi atunci când aşteptăm ceva de la o persoană, care... demonstrează altceva. Când credem în vorbe false, învelite în cruste dulci. Iar dacă persoana este una dragă şi apropiată, aceasta o face şi mai dureroasă. Iudele: laşi care se ascund după scuturi dure.

După ce manual se ghidează aceşti perfizi ieftini? După unul lizibil, al cărui număr de pagini nu depăşeşte numărul degetelor de la o mână. Ca să poată fii lecturat de cei care nu dispun de mulţi neuroni. Astfel, un cocalar "dorobanţian" poate obţine o tâ­nără drăguţă dacă studiază "manualul fă­râ­miţătorilor de suflete". Pe prima pagină: "alege o domniţă timidă, simplă, naivă. O să-ţi fie uşor să o recunoşti". În următoarele, dă peste texte siropoase (pe care le învaţă mot-à-mot), al căror conţinut îi dau puterea de a-şi înrădăcina încrederea în sufletul fetei. Cum? "Stai liniştită, frumoaso, că totul o să fie bine! Am numai intenţii bune, vreau o relaţie serioasă, vreau să ne facem planuri de viitor."

Tot aşa vrăjeşte şi un tânăr de 21 de ani, Eugen G., pentru că vrea "să dea drumul la viaţă", aşa cum declară. Pentru a părea cât mai veridică relaţia "serioasă", o prezintă şi părinţilor, a căror contribuţie regizată îi va asigura băieţandrului lor lipsit de valoare drumul spre "comoara" tipei. Ea cade în plasă, îndrăgostită şi entuziasmată că a dat peste bărbatul visurilor ei. Atinge apogeul când acesta (neîncălecat pe un cal alb, ci pe un bolid de aceeaşi culoare, dăruit de părinţi) cumpără verighete. De aici până sub păturica fetei e... cale scurtă. "Trebuie să facem pasul, e ceva normal şi firesc. Şi stai liniştită că nu am nici o boală! O să ne apropie «dragostea», o să vezi!", ar mai adăuga Eugen. După toate aceste "must do" făcute ca la carte, ipochimenul ajunge la ultima filă, de unde află că trebuie să o părăsească pe neexperimentata într-ale relaţiilor false. Că doar e tânăr, iar numărul de "comori" este de ordinul... miilor, zecilor de mii.

Acum, ce vină a avut inocenta fată că el a trădat-o şi folosit-o? Preţul naivităţii sale îl plăteşte după aventură cu suferinţă şi remuşcări: "De ce eu? Cu ce am greşit? Nu sunt destul de bună?" - sunt întrebările care îi invadează total mintea. Începe să traverseze stări contradictorii şi să-şi piardă încrederea, aşa cum se feresc câinii străzii în urma bătăilor crunte. Senzaţia fiind aidoma celei provocate de un cuţit răsucit în rană, fata se închide în ea şi trece de la vulnerabilitate la furie.

Tuturor ni s-a întâmplat să împărtăşim sentimente profunde faţă de cineva. Chiar foarte profunde. Atât de profunde, încât ne pot purta aproape insesizabil spre fundul unui vârtej negru. Cei puternici reuşesc să se smulgă din acel sorb. Alţii, chiar dacă se acoperă cu un strat subţire de pulbere de iertare, nu izbândesc. Nu pot sau nu vor. Vorbesc despre lupta cu trădarea, falsitatea. Despre oameni cu sufletul scorojit de atâta venin. Oameni care au sufe­rit cândva, iar în prezent se răzbună pe cei inocenţi, aruncându-le durerea în spate, în speranţa că se vor lepăda de ea. Pueril. Deşi este un proces dificil şi dureros, trebuie să ne curăţăm sufletele de rugină! Pentru că putem avea relaţii cu oameni care sunt tot ce ne dorim fără să experimentăm durerea şi trădarea... (Data viitoare tocăm fărâmiţătoarele de suflete)

×
Subiecte în articol: ca la 20 de ani