Marar, extrema urgenta!

Inflatia ramane un jeton de ruleta. Crupierul stie dinainte ca, daca nu asaza bila in gaura care trebuie, isi pierde serviciul.

"Exista un spatiu de compensare a eventualelor derapaje legate de perioada electorala, de posibilele intarzieri ale reformei, prin constrangeri de politica fiscala si monetara, insa nu prea mare", spunea acum cateva luni guvernatorul BNR. Eliminand politeturile uzuale ca "eventual" si "posibil" ramane tabloul fidel a ceea ce avea sa urmeze. Finantele au strans deficitul bugetar. BNR a trecut de la avertismente si focuri de baraj (normele de creditare) la un contraatac cu artilerie grea (rezervele minime obligatorii).

BNR si Finantele constrang inflatia si deficitul comercial, numai ca nici inflatia si nici deficitul extern nu se recunosc invinse. Ar trebui sa urmeze recuperarea intarzierilor de reforma, nu?! Nu. In loc de asta, Guvernul decide sa intervina cu radioul in piete pentru a le comunica atat cumparatorilor, cat si vanzatorilor care sunt preturile juste.

Executivul are tot dreptul sa se enerveze cand majorarea veniturilor nu se materializeaza in mai multe produse cumparate de pensionari, ci doar se scurge spre buzunarele intermediarilor. Dar abia cand formula nu arata o tendinta sustinuta de dezinflatie, abia atunci guvernantii isi ies de-a binelea din pepeni.

Ei stiu ca in cosul de la statistica energia are ponderea mica de acum doi ani, iar alimentele au ponderile mari tot de atunci. De aceea scumpirea curentului si gazelor nu e o problema, dar e musai sa se ieftineasca legumele si ouale, ca doar e vara. Din pacate insa rosiile, in loc sa coste 10.000 cat vrea Guvernul, raman tot la 20.000. Nervosi la culme, liderii politici isi intra la loc in pepeni, intra si in rosii, ardei sau castraveti si trimit comisarii si inspectorii sa dea preturile in jos.

Dar rezultatul gresit al formulei de dezinflatie se explica si prin ponderile unor variabile importante: economia fara facturi si masa monetara. Banca centrala (care deseori pare ca administreaza economia in locul Guvernului) nu e deranjata atat de cresterea pretului unui produs, cat de faptul ca nu se reduce semnificativ consumul dupa scumpire. De pilda, daca o marfa costa 10.000 de lei si pretul ei urca la 12.000, BNR se bazeaza pe faptul ca in loc de 10 produse X 10.000 de lei se vor vinde doar 7 X 12.000. Asta inseamna ca fata de 120.000 de unitati monetare in circulatie pe piata ar circula numai 84.000, "economie" de masa baneasca, care limiteaza inflatia.

Numai ca diferentialul de economie informala strica socotelile. Daca marfa de 12.000 de lei poate fi cumparata fara acte cu 11.000, se mai vand inca doua bucati din produsul respectiv si la negru, pe langa cele 7 "la alb". Masa monetara efectiva nu mai este de 84.000, ci de 106.000 lei, asa ca reducerea inflatiei nu mai corespunde asteptarilor. In fine, exemplul prezentat este unul simplificat, care nu surprinde ajustarea consumului prin trecerea la un produs mai slab calitativ ori inlocuirea, uneori in parti egale, a marfurilor din economia la vedere cu produse din sfera neinregistrata. Iata insa de ce alaturi de tigari si alcool, unde exista niveluri minime indicative, este important sa se stie si despre piata taraneasca ce hram poarta. Asta pentru ca apoi calculatorul sa decida cat e voie sa se consume, ce salarii sa li se dea oamenilor sau cat sa li se ia, cu ajutorul taxelor.

Stiind toate acestea, e de neinteles cum de se mai mira Guvernul ca, dupa cresterea salariilor peste productivitate, dupa reducerea somajului la 6,5%, dupa fortarea cresterii economice, se reaprinde inflatia. E firesc sa se intample asta, fiindca intermediarii din piete reactioneaza tot ca o structura de monopol: maximizeaza profitul din pret. Iar statul, la randul sau, nu incearca nici o clipa sa iasa din cercul vicios, ci raspunde dirijist. Prin masurile administrative luate - majorarea rezervelor minime obligatorii, tentativa de impunere a unor preturi "corecte" - bancile si intermediarii din piete sunt constransi sa-si micsoreze marjele de profit dupa un reper fals. In loc de inflatia reala pe care o simte economia, se cere raportarea profitului la o cifra prestabilita. Ca valoarea inflatiei sa poata fi pusa cu mana, asa cum vor conducatorii, se actioneaza atat asupra salariilor cat si asupra preturilor, pana cand se obtine rezultatul dorit.

Aceasta metoda nu este o inventie romaneasca. O gasim descrisa in manualele de macroeconomie, cu doua precizari si un avertisment. Prima precizare: functioneaza doar pe termen scurt. A doua: se aplica de regula dupa razboaie. Avertisment: politica antiinflationista trebuie sa micsoreze preturile fara sa afecteze rolul lor in procesul de distributie a resurselor - adica insasi functionalitatea pietei.

De asta tot ezita UE sa recunoasca Romaniei statutul de economie de piata functionala. De vina este modul de gandire mostenit genetic de guvernantii nostri, carora nu le vine la indemana sa lase piata sa regleze natural mecanismele. Ei merg pe o strategie alternativa: controlul preturilor si al salariilor. Si fiindca nu da bine sa folosim cuvantul mercurial, vine un ministru si il inlocuieste cu "instrument al economiei de piata uzitat in statele UE ca mijloc de informare".

Premierul venise inca din decembrie 2001 cu ideea unui Inspectorat de Control al Preturilor. Pana la urma n-a mai fost nevoie, fiindca nu s-au mai tinut alegeri anticipate la inceputul lui 2003. Dar acum recursul la urne este obligatoriu, asa ca gaselnita este scoasa de la naftalina si difuzata radiofonic.

Inflatia ar trebui sa fie o foaie de sanatate a economiei, dar aduce mai degraba cu o foaie de rezultate la o casa de pariuri. Chiar mai rau, caci pronosticul 1-X-2 se poate face si pe baza de informatii despre loturi, transferuri, accidentari.

Cifrele de inflatie sunt insa la fel de greu de nimerit ca si numerele de la ruleta, fiindca din preturile reale nu pot fi deduse oricat am urmari cotatia rosiilor sau devalorizarea cepei.

Asa ca, atata vreme cat reforma se face cu politia pietelor, in Romania nu e loc de sofisticarii gen "economie de piata functionala" - ajunge o pancarta cu inscriptia "Piata Agroalimentara Obor".