Aroganta si cinismul nu sunt apanajul strict al clasei politice. Le regasim si la unii purtatori de vorbe si pareri care apar la tv. Informatia superficiala si lipsa oricarei expertize ii fac pe acestia la fel de incompetenti ca si politicienii pe care ii critica. Ceea ce nu-i impiedica sa prescrie, zilnic, retete de guvernare, de conduita morala si de actiune politica.
Adevarul e ca noi nu vorbim, pur si simplu. Noi ne indopam cu vorbe pana ne plesneste mintea. Din acest motiv lucrurile cele mai simple si mai clare devin de neinteles. Nu mai stim ce este cu adevarat important si ce nu. Nu ne mai intelegem prioritatile si nici problemele pe care trebuie sa le rezolvam. Nu mai vedem corect mijloacele de care dispunem si nu reusim sa localizam timpul si lumea in care traim. Treptat, politica si guvernarea sunt reduse la procese asemanatoare celor de piata. Suntem deconectati de la preocuparile si temele dezbatute in Europa. Ne instrainam tot mai mult unii de altii, iar Romania devine o tara cu mai multe populatii care gandesc si vorbesc diferit. Le separa mai ales dorintele. De aici si harababura buimacitoare ce se ravarsa asupra noastra. Socheaza voluptatea si perseverenta cu care unii dintre noi ne expunem in public esecul propriei inteligente. Nu mai putin socant este si faptul ca tot ce facem rau sau gresit nu facem cu masura, cu retinere, ezitand, ci excesiv. Unii dau din gura de dimineata pana tarziu in noapte fara sa spuna nimic, iar altii isi pierd timpul luandu-i in serios. Copiii teribili ai radioului si televiziunii patrund zi de zi si seara de seara in masinile, casele, dormitoarele si mintile noastre. Daca socotim si reluarile putem spune ca lor le acordam mai multa atentie decat familiei si prietenilor. Poate de aceea nu mai observam ca Romania merge inainte, cand gafaind, cand alergand, fara sa fie impinsa sau dusa in spate de acei jurnalisti, analisti si intelectuali care vor, de fapt, sa ne guverneze. Desi pretind ca stiu ce trebuie facut pentru ca Romania sa mearga pe drumul cel bun, sunt incapabili sa treaca de la vorbarie la fapte. Afacerile in care sunt implicati merg prost. Institutiile pe care le conduc nu performeaza. Nu au proiecte pentru care sa lupte cu guvernantii, in Parlament sau cu societatea. In pofida puternicei mediatizari, notorietatea si audienta lor sunt reduse. Neputand sa treaca peste experienta comunista, adepti ai prezumtiei de vinovatie, deloc dispusi sa recunoasca alte merite si calitati decat ale lor, au pareri deformate despre stat, institutii publice si rolul acestora in viata noastra. Cer solutii urgente si miraculoase de salvare, crezand ca acestea pot veni doar de la oameni providentiali. De aceea impart oamenii in buni si raI, iar lucrurile in alb si negru. Transformand astfel realitatea, viata chiar, intr-un insectar.Citește pe Antena3.ro