Marius Tucă: Ochiul dracului şi mâna destinului

După ce analiştii neamului s-au luat la trântă cu Universul, jucându-se de-a ma­ma şi de-a tata cu sfârşitul lumii, au din nou ocazia să-şi dea cu părerea de dimi­neaţa până seara despre "adevăratul" sfârşit al lumii, de data asta cel financiar, aşa că iată-i vorbind ca la piaţă despre planul de salvare a economiei mondiale...

După ce analiştii neamului s-au luat la trântă cu Universul, jucându-se de-a ma­ma şi de-a tata cu sfârşitul lumii, au din nou ocazia să-şi dea cu părerea de dimi­neaţa până seara despre "adevăratul" sfârşit al lumii, de data asta cel financiar, aşa că iată-i vorbind ca la piaţă despre planul de salvare a economiei mondiale, între îmbutelierea a două borcane de zacuscă şi alte două de castraveciori muraţi, de altfel nimic mai frumos decât să-i vezi pe aprozariştii noştri înfierând Camera Reprezentanţilor din Statele Uni­te ale Americii pentru că şi-a permis să respingă planul de 700 de miliarde de do­lari prin care s-ar fi preluat de către stat ipotecile toxice, dar şi mai interesant mi se pare cum văd guvernanţii şi aleşii neamului criza financiară mondială, cum simţind pericolul ce pândeşte dincolo de Ocean au început să arunce cu banii în stânga şi-n  dreapta, niciodată coliva nu fu mai dulce, transformându-se într-o crâşmă, într-un mat care dă la toată lu­mea pe datorie, că şi aşa vine sfârşitul lu­mii, ochii la uşă, mâna pe bideu, alde Tă­ri­ceanu, Adomniţei şi Apomenii împăr­ţind colaci şi colivă, care niciodată nu fu mai dulce, în stânga şi în dreapta, ră­mâ­nând ca toată consumaţia să fie achitată de Fondul Monetar Internaţional, Fondul de Pensii Private sau de Administraţia Cimitirelor şi Grădinilor, altfel nu vreau să-mi imaginez că vom ajunge şi noi la mâna Congresului american sau, Doam­ne fereşte, şi mai rău, la mâna destinului...