Marius Tucă: Supravieţuirea meseriei din tine

Plecasem de-acasă cu gânduri mari, vedeam, aşa cum scria Borges, meseria de gazetar poate să însemne împlinirea unui destin romantic, lumea îmi stătea la îndemână tocmai pentru că-mi era atât de străină şi de rece, puteam s-o cuceresc fie şi numai de teamă să nu mă cucerească ea pe mine, şi atunci când reporterul şi-a văzut visul împlinit, când viaţa mea căpătase un destin romantic, mi-am jurat că n-o să abandonez niciodată meseria asta care-mi curgea prin sânge înainte de a o descoperi...

Plecasem de-acasă cu gânduri mari, vedeam, aşa cum scria Borges, meseria de gazetar poate să însemne împlinirea unui destin romantic, lumea îmi stătea la îndemână tocmai pentru că-mi era atât de străină şi de rece, puteam s-o cuceresc fie şi numai de teamă să nu mă cucerească ea pe mine, şi atunci când reporterul şi-a văzut visul împlinit, când viaţa mea căpătase un destin romantic, mi-am jurat că n-o să abandonez niciodată meseria asta care-mi curgea prin sânge înainte de a o descoperi, şi această mărturie târzie, de toamnă, vine ca o izbăvire, aşa că trebuie să vă spun că am fost de atâtea ori la fundul prăpastiei, cu jurământul rupt în mii de bucăţi în mine şi în gând, dar niciodată n-am putut s-o fac până la capăt, fără să-mi explic de ce sau, mai bine spus, fără să vreau să ştiu cu adevărat de ce, şi n-aş fi terminat-o niciodată cu ea de frică, de ruşine, ci mai degrabă de scârbă, tocmai de aceea vin cu această mărturisire, să-i mai jur o dată credinţă într-o vreme urâtă şi tulbure, fără căpătâi şi orizont, e jurământul acela care te asigură că nu e totul pierdut, că mai e o şansă, jurământul acela de teamă, dar şi de dor, jurământul care să te mai lege încă o dată de ceea ce erai legat dintotdeauna, un jurământ de supravieţuire în propria-ţi meserie, supravieţuire înlăuntrul tău, supravieţuirea din tine...