Martor la facerea istoriei: azi, grupurile de interese

Sunt unul dintre (ne)fericitii care au avut prilejul sa participe, in direct, la un moment de varf al istoriei Romaniei postrevolutionare. Interventia telefonica presupus intempestiva a lui Traian Basescu, in care acesta l-a facut mincinos si truditor pe ogorul oligarhilor pe Calin Popescu Tariceanu, m-a nimerit in studioul TVR. Chiar daca-s un tip slobod la gura si deloc sfios, recunosc smerit ca nivelul suburban al "dialogului" presedinte-premier, chiar daca purtat pe calea undelor, m-a lasat pe moment fara grai. Nici macar semnele moderatorului Liviu Mihaiu, care ma indemna sa intervin, nu m-au putut scoate din uluiala si mutenia care ma napadisera. Cu un asemenea prilej/subiect te intalnesti, daca ai noroc, o data intr-o viata de jurnalist. Asa ca am preferat sa ma abtin si sa savurez clipa.

Ce am retinut - eu, umil argat pe plantatia moguleasca, parte a audientei tacute a postului public de televiziune - din dialogul plin de miez dintre cei mai inalti oameni politici ai statului? Dincolo de impoliteturile jenante, unele chiar cu accente grobiene, am aflat o sumedenie de lucruri interesante. Bunaoara, ca serviciile speciale monitorizeaza (si raporteaza forurilor competente) ca niste unii, sa le spunem misteriosii-al-caror-nume-nu-l-pronuntam, care parcheaza la Palatul Victoria, iau inainte binecuvantarea si umbla dupa aia cu genti de bani prin Ministerul Economiei. Ca sa-si ia multe galeti de curent ieftin si bun, nu din alt motiv. E drept, la dezbaterile de dupa "etapa", purtate pe posturile de nisa, am auzit ca niste altii, la fel de misteriosi, plimbau papornitele cu devize catre Palatul Cotroceni. Cei doi oameni de stat au mai zis, intr-o succesiune uluitoare, ca avem o mafie in energie, ca "regii asfaltului" au schimbat macazul, conturile de cotizatii si barca de partid, ca sfiosii procurori se emotioneaza la telefoanele de sprijin pentru petrolisti, ca fosta Gospodarie de Partid retroceda case si terenuri numai cand canta cocosul blondei de pe gardul parcarilor…

Recunosc insa, cel mai impresionat am fost de rememorarea unui moment de o intimitate devastatoare la care au participat cei doi. Intr-o scena idilica, presedintele citea, alaturi de premier, rapoartele cu mafioti ale serviciilor de informatii. Deci nu degeaba a ajuns Traian Basescu idolul in viata al intelectualilor degraba semnatari de apeluri, care-l sprijina neconditionat tocmai ca sa ne scoata din bezna existentei noastre istorice umile. Plus, fapt de retinut si consemnat ca atare, m-a miscat adanc reinnoirea invitatiei la lectura; fireste, dupa vizitele din Egipt si Japonia (poate nu si-au dat seama, dar iar e nea Nicu Vacaroiu sef de stat). Inchipuiti-va doar, stimati cititori, cum arata Basescu si Tariceanu, gand la gand, umar la umar, in sala de lectura, nu de mese, a Muzeului Cotroceni; inconjurati de dosare sensibile, nu cu frapiera-n fata. Ce "Profesiunea mea, cultura", ce "Parte de carte", ce "Jurnal cultural"? Este ca, la fel ca si mine, nici dumneavoastra nu puteti macar sa schitati in gand o astfel de priveliste?

Ce n-am aflat/auzit in emisiunea cu pricina, desi mi-ar fi placut sa se-ntample, este daca vreunul dintre cei doi lideri, care candva umblau imbracati in portocaliu prin diverse piete si ne povesteau cum vor starpi impreuna coruptia, a intreprins vreun demers legal (ordin, sesizare a organelor etc.) pentru stoparea grozaviilor pe care le-au dezvaluit cu o voluptate vecina cu inconstienta. Pana cand (si mai ales daca) va exista un raspuns public la aceasta intrebare, nu-mi ramane decat sa constat ca Romania europeana a anului 2007 are, in mare, acelasi tip de politiceni care ne polueaza spatiul public de mai bine de 17 ani. Fiecare stie cate ceva despre altcineva, dar nimeni nu taie nodul gordian. Informatiile serviciilor, cate or fi bune si din acelea, sunt stocate la sertar, in nici un caz valorificate, si folosite exclusiv, la momentele oportune, pentru distrugerea adversarilor. La nervi, uneori, se arunca pe piata aluzii cu domenii de business, "baieti destepti", "mafioti", "grupuri de interese" si alte asemenea delicateturi. Cu toate acestea, Parchetul a ramas tot Procuratura, iar Politia tot Militie. Nimeni nu se sesizeaza, toti asteapta ucaz de la Stapanire.